Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
moartea nu este depä§itä individual, ci prin intermediul ritualurilor publice realizate in cadrul familiei, neamului sau comunitätii mai largi din care face parte fiecare individ. Nu numai familia este implicata in ceremóniáiul funebru, ci toate tipurile de solidaritate ruralä: neamul, vecinatatea, comunitatea religioasä, comunitatea satului, a regiunii, toate aceste structuri sunt implicate activ in evenimentul mortii, de aceea trebuie analizat rolul fiecärui tip de structura socialä in care a fost incadrat morful pentru a surprinde ceremóniáiul funebru in dimensiunile sale reale. Philippe Ariés a remarcat cä „de-а lungul timpului, oamenii pentru a depa§i nelini§tile §i angoasele provocate de moarte apelau la discursui consolator al bisericii, la solidaritatea de grup §i la practicile familiale"8. Potrivit viziunii traditionale legätura dintre cel morf §i cei vii nu se terminä odatä cu momentul mortii §i al finalizärii ritualurilor de inmormäntare, ci continuä mult timp dupä moarte. Solidaritatea viilor cu cel mort se manifesta in mod diferit la nivelul familiei, al neamului, al vecinätätii §i al satului. Existä о solidaritate a diverselor grupuri sociale cu cel mort §i existä о solidaritatea a comunitätii viilor cu comunitatea celor morti, relatie in care cel decedat recent devine mesager. S-а remarcat deja faptul cä „apartenenta la neam, dictatä de regulile rudeniei... nu inceteazä nici dupä moarte, intre cei vii §i cei morti continuänd sä existe о comunicare §i о solidaritate permanentä. A§a se explicä amploarea riturilor funerare la romäni..."9, iar "unitatea neamului, cu cele douä jumätäti ale lui, se dovede§te §i prin faptul cä el pästreazä §i pe planul mitului nu numai cele douä linii fire§ti de inrudire, cea consangvinä §i cea afinä, ci §i ре сеа а nä§iei"... „comunicarea intre cele douä jumätäti ale neamului se face, ca §i in realitate prin cäntece, prin poezia cäntatä §i prin daruri sau pomeni."10 11 La Stänceni, ca §i la Maiore§ti, legätura viilor cu mortii este dar enuntatä deoarece mortii sunt a§teptati, in Joia Mare, in curtea gospodäriei: se aprindea un foc afarä in curte §i se punea о gäleatä cu apä §i о canä ca sä vinä mortii sä se incälzeascä §i sä bea apä.11 Obiceiul este mentionat §i de loan Urban Jarnik §i Andrei Bärseanu la Maiore§ti §i in toatä zona colinarä a Muntilor Cälimani in 1863: „Locuitorii de prin muntii de pe sub Cälimani, in Joia Mare, ca la revärsatul zorilor, toti proprietarii de aici de prin munte atätä un foc. Pe längä focul acesta apói pun de indemänä: о cofä plinä cu apä, un 8 Philippe Aries, Omul in fata mortii, vol.II, Editura Meridiane, Bucure§ti, 1996, p. 127. 9 Nicolae Constantinescu, Relatiile de rudenie in societätile traditionale. Reflexe in folclorul romanesc, Editura Academiri R.S.R., Bucure§ti, 1987, p.170. 10 Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu, Folclor literar romanesc, Editura Didacticä §i Pedagogicä, Bucure§ti, 1978, editia a Il-a, p.114. 11 Informatii de la Jingan lleana, näscutä in 1936, religie ortodoxa, localitatea Stänceni, 2007 ______Etnografie___________ 325
