Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnograße 315 constitutuie о bariéra sau о conditionare selectiva a interventiei sale. ín predicatia funebrä sunt celebre, §i extrem de frecvent inserate, pasajele privitoare la tratamentul nediscriminatoriu al mortii care “de domni nu se teame, de boiari nu sä stidea§te, de bäträni nu sä ru§ineadzä, pre frimseate nu cautä, tinereatele nu le crutä, de unul näscut nu i-i milä, ce pre toti vine intr-un chip"12. Oratia funebrä dobände§te, a§a cum precizam anterior, un caracter interactiv nu numai datoritä chestionärilor receptorului in formä retoricä ci §i prin invitatia adresatä de vorbitor privind constatarea efectelor uniformizante ale mortii; de altfel, seria lui ubi sunt este precedatä de indemnul la a privi in mormänt ("sä e§im la groape", "sä vedem ce iaste in gropi") pentru a vedea concret puterea de reductie unilateral a mortii la "oase, täränä §i cenu§e". Pentru о mai profundä sensibilizare, indemnul este formulát intr-o manierä imperativä: "Pleacä-te in groapä §i vezi multimea oaselor §i cunoa§te eine au fost mainte impärat §i domn, bogát sau särac. Toti sänt intr-un chip!"13. Dar potentialul nivelator al mortii transgreseazä destinul social, mundan, al individului; in fata justitiei divine va prevala doar moralitatea traseului existential, färä ca situarea in värful ierarhiei sociale sau privilegiile materiale sä constituie avantaje in actul deliberärii finale. Referirile predicatiei funebre la "judetul cel nefätarnic"constituie importante surse in conturarea unui imaginar al mortii cu evidente conotatii religioase. Autorii §i, implicit colportorii, productiilor oratoriei funebre au intuit potentialul moralizator al vehiculärii instantaneelor postexistentei, cu referire directä a impartialitatea absolutä a justitei divine. íntr-o analizä viitoare vom face trimitere §i la о altä categorie de surse canalizate exclusiv pe problematica postexistentei, ce contureazä un imaginar al cälätoriilor extramundane prin instrumentalizarea viziunilor; in acest sens, ne vom referi la apocalipsele apocrife, lucräri intens colportate ce s-au bucurat de о arculatié consistentä §i in mediile täräne§ti, contribuind la asimilarea, de cätre simtul comun, а unor elemente de imagologie postumä. in predicatia funebrä insä referirile sunt strict alocate momentului judeeätii, iar sursa ce pare a sta la baza acestor redaetäri este omilia Sfäntului Chiril Alexandrinul intitulatä Cuvänt pentru e§irea sußetului. Preluänd teória Sf.Ioan Gurä de Aur, cel care a fundamentat perspectiva unui infern realist, de dimensiunea eternitätii, Sf. Chiril din Alexandria, aläturi de Teofil, episcop al aceluia§i ora§, au consacrat dogma unui supliciu §i a unui foc etern, plasat la sfar§itul timpurilor14. Intervalul 12 Toader din Feldru, Cuvánd la slujba ingropäciunii, 1639, in Crestomatie de literaturá romána veche (coord.I.C.Chitimia,, S.Toma), Cluj-Napoca, 1984, vol.I, p.141 13 Invitatum la ingroparea oamenilor cre^tini, 1680-1688, apud A.Dumitran, Constante ale discursului..p.97 11 T.Nicoará, op.cit, p.197
