Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnograße 241 nordul Transilvaniei ca urmare a pätrunderii icoanelor din Boemia, Austria §i Slovacia, aduse de negustorii ambulanti. Icoanele pe care le numim "de Nicula" s-au pictat nu numai in satui cu acest nume, ci §i in ora§elul din apropiere, Gherla, §i satui Hajdate. De altfel, multä vreme notiunile de "icoanä pe sticlä" §i "Nicula" s-au confundat, atät de mare era faima satului §i a mänästirii ca loc de pelerinaj. In ordine cronologicä, Nicula este considerat unanim ca primul centru transilvan unde a apärut pictura pe sticlä ca fenomen de masä. Strävechea a§ezare, satui §i mänästirea Nicula, se aflä la cca. 50 km de ora§ul Cluj-Napoca §i la 3 km de Gherla. Dupä Mihai Popescu, in "Ora§e §i cetäti din Transiivania", ed.§coalelor, 1943, Nicula apartine unui tinut locuit de romäni incä din sec. al XI-lea. Pänä in sec. al XVIII-lea, locuitorii, din cauza pämänturilor slabe, s-au ocupat mai putin de agriculturä §i mai mult cu pästoritul. Datoritä minunii intämplate la 15 februarie 1694, "läcrimarea icoanei Maicii Domnului cu pruncul", icoanä pictatä de preotul Luca din Időd, täranii din Nicula vor imbräti§a un nou me§te§ug, mai putin riscant §i mai bänos- industria casnicä a icoanelor pe sticlä. Atelierele niculene erau alcätuite, de obicei, din toti membrii familiei, intre care se impärteau diferitele operatiuni, sarcinile cumuländu-se uneori: procurarea sticlei, prepararea culorilor, "räzäluitul" (desenatul contururilor), "umplutul" (pictatul), confectionarea §i incleierea ramelor §i a "dosarelor" (capacelor-traversele de pe dosul icoanei), sarcini distribuite dupä aptitudini §i experientä. Deosebit de importantä a fost contributia femeilor: eie copiau izvodul §i "umpleau" desenui cu culori, bärbatilor revenindu-le doar constructia tämpläriei. Izvoadele s-au mo§tenit in familie, fiecare avänd anumite preferinte, orientate §i dupä cererea pentru anumiti sfinti sau teme. Desenui la icoanele de la Nicula poate fi о curgere unduioasä, suplä sau, din contra, de о rigiditatea geometricä. Ceea ce apärea ca "stängäcie" ochiului obi§nuit cu pictura academistä este aceastä esentializare §i simplificare а formelor, care ne face atät de atractivä aceastä picturä §i care au dús la un maxim de expresivitate §i о inegalatä putere de sugestie. "Stängäcia" icoanelor niculene este infirmatä §i de ductul sigur, viguros §i neintrerupt al liniei. Unii iconari "scriu" in linii de grosime egalä, folosinduse de pana de gäscä sau penitä, altii, desenänd cu pensula, obtin linii de grosime inegalä ce conferä о mare valoare. Tensiunea dramaticä a icoanelor niculene se datoreazä nu numai simplificärii grafice, ci mai ales coloritului. Se foloseau culorile: albul, verdele oliv, ro§ul cärämiziu, negrul albastru, bleu-gri sau de Prusia, creänd instinctiv о perspectivä cromaticä. Sub raport artistic, se considerä icoanele
