Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
184 Marisia XXIX In afarä de cursuri, pe care Tntotdeauna le sustinea liber, loan Lupa§ a pus accentui pe exercitii de seminar, ín care se prezentau Probleme de metodologie §i de filosofie a istoriei. Unul dintre studentii säi, Josza Josza, viitor profesor la Alba lulia, spunea despre magistrul säu : „vorbea limpede §i calm, cu cäldurä §i convingere, T§i Tnsotea expunerea cu о sumedenie de argumente §tiintifice §i lämurea meticulos orice problemä istoricä, a§a íncát ii puteam urmäri cu u§urintä firul prelegerii. Ne captiva §i ne Tnläntuia toatä atentia. Dovada frumoasä pentru aceasta era faptul cä adeseori veneau sä-l asculte studenti de la alte facultäti. Stäpänit de un spirit impartial, nu fäcea Tntre studenti deosebire de neam §i de aici se explicä popularitatea de care se bucura d-nul profesor Lupa§ Tntre studentii minoritán. Profesorii de istorie nationalä din §colile minoritare din Transilvania-aproape toti, au trecut prin §coala istoricä a d-lui Lupa§. Ace§tia §i azi (anul 1940-n.n.) vorbesc cu respect despre atitudinea Tntelegätoare a „Mo§ului” nostru /.../ Trebuie sä mai scot ín evidentä cä d-nul profesor Lupa§ a §tiut sä ne inspire iubirea pentru §tiinta istoriei §i a mai §tiut sä ne jaloneze limitele Tntre care trebuie sä ne mi§te un istorie adevärat : sobrietatea §i obiectivitatea”. Alt fost Student, viitor profesor universitär §i cercetätor §tiintific in Cluj, Mihail P. Dan, aratä prezenta in anii 1931-1932, Tntre studenti, a tinerilor veniti din Moldova, Muntenia §i Oltenia, aläturi de romänii transilväneni, de sa§i, unguri §i secui. „In seminar se realizeazä о adeväratä comunitate spirituálé Tntre noi, cei tineri §i profesorul Lupa§, un student mai bátran, a cärui viatä Tntreagä a fost un §ir neíntrerupt de studii, cercetäri de arhive, strädanii §i lupte Tn serviciul neamului nostru. Dragostea profesorului pentru elevii lui, Tndemnurile severe, dar totu§i binevoitoare, sfaturile lui pentru fiecare dintre noi, totul, dar absolut totul, contribuie la Tnläturarea rigiditätii academice....Discutiile se angajau färä patimä, iar oamenii Ti respectau pärerile, se stimau reciproc. De informare riguros §tiintificä, dublat de un spirit critic §i о mare putere de sintezä, profesorul Lupa§ reprezenta ochilor no§tri imaginea idealä a savantului, a eruditului”. Alt student, ajuns §i el cercetätor §i cadru didactic universitär, Carol Gölner spune : „Conferintele profesorului Lupa§ au insemnat pentru noi nu numai о Tmbogätire spirituálé, ci §i un cä§tig moral. Convingerea (credinta) hegelianä Tn existenta unei puteri divine Tn devenirea istoricä este prezentä la profesorul Lupa§, prin legätura vie a dänsului cu Biserica Ortodoxä §i ne-а dat certitudinea unei dezvoltäri stabilite prin factori spirituali §i ne-а ferit de fatalismul unei dezvoltäri morfologico-istorice, care au consecinte date de cunoa§terea de tip pesimist”.48 Prin activitatea sa, loan Lupa§ s-а integrat cu prisosintä Tn curentul pe care l-a evocat colegul säu, codirector al Institutului de Istorie Nationalä din Cluj, Alexandru Lapedatu, Tn discursui de receptie la Academia Romänä, intitulat „Istoriografia romänä ardeleanä Tn legäturä cu desfä§urarea vietii politice a neamului romänesc de peste Carpati”, din anul 1923. Ca §i Tn cazul altor istoriei importanti ai Transilvaniei, lucrärile sale s-au remarcat „prin forma eruditä §i criticä, caracterul polemic §i militant”, analizänd atät relatiile dintre provinciile istorice romäne§ti, dar §i cu statele vecine, pe de о parte, dar §i urmärirea „istoriografiilor nationale ale popoarelor alogene, ungurii §i sa§ii”. In acela§i timp, este о figurä de prim plan Tntre cei evocati de főstül licean bläjean, savantul §i bibliofilul, apói academicianul loan Bianu, care, Tn cuväntarea de räspuns lui Alexandru Lapedatu vorbe§te de „apostolatul cultural §i national”, §i adresändu-se, Tn primul ränd cadrelor didactice, le cere „sä cimenteze marea operä Tndeplinitä” (Unirea din 1918), deoarece „lucrarea §i intensificarea culturii nationale este Tntäiul mijloc care poate da caracterul de eternitate unitätii neamului unit”. 48 Marina Vlasiu, op. cit, p. 347-349.
