Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
Istorie 155 zaj= zgomot, larmä, Tn acceptiunea adjectivlä zajdo, atunci ar fi explicabil un päräu zgomotos, dar apare impedimentul ca adjectivul corect ar trebui sä fie zajos, de la verbul zajagni-zajongtam-zajongott, cä “Jid” dupä Dictionarul onomastic romänesc, care a dat onomasticele: Jidu, Jide, Jid, putänd indica un proprietär sau un eveniment in legäturä cu un Jidu (Dealul lui Jidu, aici), ceea ce explicä confuzia maghiarä cu zsidó, dänd intregii väi numele de Valea lui Jide. In zonä avem un exemplu, in toponimul Jidvei (in germanä Seiden), toponim care vine de la curtea lui Jidu. Zäpodie, ca toponim indicä un platou mic, iar in (Dictionarul explicativ al limbii románé), inseamnä vale intre douä culmii ocrotitoare, care nu apar in forma aceasta in zóna Tärnavei Mici. ln afara toponimului de la Tärnäveni mai sunt 11 toponime in zonä, intinse pänä la Pänade, pe versantul nordic al Tärnavei. Toate sunt mici platouri pe dealuri, pe inältimi, uneori u§or covätuite, numeroasele Podei-uri, Podee, Podire, Poduri, etc., de pe terasa a doua-a §i a treia-a a Tärnavei. Presupusul slav Za Padu, ne explicä de ce restul de toponime, färä sufixul za, nu a avut acea§i soartä a slavizärii. Este contestabilä §i originea slavä a substantivului pod (poduri), din slavul podü. Cele douä cuvinte sunt numai vecine vechi, in ramura indo-europeanä Po, ajunsä pänä in graiurile actuale: slave, germanice, neolatiné. Slavii n-au ajuns niciodatä in Frata, pentru a denumii Pontneuf, nici in Italia pentru a denumii Pontevecchio sau Pontecorvo. Cä romänescul “pod” §i slavul “podu”, sunt apropiate, nu inseamnä cä au originea unul din altul, ci cä au о origine comunä, probabil intr-un vechi indioeuropean. Nici presupusul sufix “za” nu inseamnä numai “pe”, dar §i “pentru” (acord). Rämäne §i intrebarea de ce numai micile platouri de pe versantul vechi al Tärnavei au acest “prefix”, iar cele de pe versantul stäng, podurile, podeele, nu. §i nici unul din aceste toponime nu are silabä finalä ie. Cei care au träit pe Tärnave, cunosc faptul cä, atät la primele ninsori, cät §i la “plecarea” ultimelor zäpezi aceste platouri sunt inzäpezite, о datä cu versantul stäng (expunere nordicä), in timp ce tot versantul vechi este incä gola§, avänd expunere sudicä, fiind intr-o zonä mai caldä §i insoritä. De la aceste zäpezi, care albesc micile platouri, poate veni zäpodie. Sub influenta slavä din sec. al Vl-lea Vll-lea vine mutarea accentului de pe ultima silabä pe prima (ca §i la bädie/bade, codie-coala calului ( Equisetum arvense)), etc. Substantivul romänesc zäpada nu poate avea originea in slavul zapaditi= a cädea jos, a cädea la pämänt, dar ínrudirea lor este avidentä, printrun incä necunoscut, comun protoeuropean, zäpada fiind mai vechi probabil decät nea (articulat neaua), inrudit cu latinele nix, vis= zäpada §i ningo sau niguo, ere= a ninge. “zäpodie este podeiul zäpezilor“ (Liviu Suciu).23 О origine comunä, din acest termen au localitätile Romäniei interbelice Zäpodeni (Vaslui), Zäpodia (Bacäu), Zäpodia (Romanlängä Mirce§ti), Zäpodia (Tecuci), etc.24 Därg (Coasta Därgului), are pentru primul component corespondent in latinul costa, ae= cu sens de laturä, coastä de deal, sau parte a trunchiului uman. Därgul era о unealtä boantä, de impins boabele pe arie, noroiul, zäpada §i mai ales bot de deal, te§it, asemänätor uneltei. Där a dat la nőm §i därlogi §treangul cäpästrului, dar §i häturi, care conduc caii, toponimul Därlos (localitate din jud. Sibiu), sufixat säse§te, dära= urma rämasä dupä tárát sau ínpins pe sol, iar in Muntii Apuseni, patronimul Därlei §i Därlea, de la därg. Este apropiat de latinul dirigere= a cármui, a conduce, a indrepta, de la care derivä termenul popular a direge, indrepta, repara, livresc a drege, odinioarä diregätori/diregätor (sg), ca §i conducätor(i), ambele componente fiind de mare vechime. 23 L. Suciu, Cäteva consemnäri de toponomie tärnäveanä. 24 Nomenclatorul postal.... p 466.
