Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
Istorie 151 “Fundus Regius” §i deci, tentant. deoarece numärul coloni§tilor §i sporul demografic din sec. al Xlll-lea §i al XlV-lea erau mici, nu se puteau forma comunitäti durabile (etnic) §i nu se puteau conserva formele specifice de existentä ale sa§ilor. Ace§tia s-ar fi putut concetra ín a§ezárile mai mari, chiar in teritoriul zonei Tärnavelor. Acest lucru, dar §i alte motive pot explica diferentele mari de populatie säseascä dintre a§ezärile mari (Senereu§ Zagär, Bägaciu, Jidvei) §i cele mici- Filitelnic, Cund, raport de 2/1. Resursele economice reduse- in general, terenuri slabe (ca la Ceua§, Daia, Valea Sasului), pe längä numärul redus al poulatiei au fäcut imposibile organizarea unor ecclesii (parohii), care sä permitä plata zeciuielii (dupä Fr. Teutsch, Geschichte evangelischen Kirche in Siebenbürgen, Sibiu, 1921). Din secolul al XV-lea se evidentiazä tendinta de a face parte din “Universitatea Saxonum”, pentru cä о diplomä regalä a lui Matei Corvin din anul 1486, stabilea autonomie de tip teritorialadministrativ, religiös, juridic §i social. Din iobagi nobiliari, deveneau “iobagi regali”, iar nobilimea transilvanä nu putea interveni in treburile interne ale comunitätiilor säse§ti. Specifice acelor timpuri sunt §i fenomene ca epidemiile- intre anii 1554 §i 1719 au fost consemnate 9 epidemii de ciumä. Este probabil cä traditia päräsirii Ceua§ului sä aibä un suport real, locul respectiv este nesänätos §i trebuie päräsit. Trebuie tinut cont §i de incursiunile militare (tätarii, akingiii turci), incursiuni de pradä, care, drept rerepresalii la impotrivirile locale, puteau distruge u§or о a§ezare. О asemenea traditie se pästreazä la Ceua§, referitor la douä localitäti vecine- Hagymas §i Szaszvögy, care ar fi fost arse de tätari. Un toponim care däinuie pänä azi pare a aräta producerea acestei incursiunieste vorba de “Tatarösveny= cärarea (calea) tätarilor. Intre localitätiile rurale säse§tipe Tárnává Micä, sa§ii nu au avut nici о localitate (a§ezare) urbanä, Bägaciul- unul dintre satele cele mai mari, a fost re§edintä a capitlului romano-catolic, apói säsescluteran §i a§ezare neaservitä a zonei, ca sat liber regese. Referitor la numele de sate (comune), academicianul §t. Pascu in “Voievodatul Transilvaniei” mentioneazä etapele dezvoltärii satelor, ca “mäieri§ti” ( in maghiarä “haza”= casá §i “telke” (telek)= cátun, nuclee care atunci cänd se märeau deveneau sate („falu”), “falva”). ín vecinätatea Tärnäveniului era Balasztelke (Bläjelul), Cräie§tiul (Kyralyfalva- in domeniul lui §tefan cel Mare al Cetätii de Baltä, ulterior trecut ín posesiunea pricipilor maghiari ai Transilvaniei), Cu§telnic (Csüdotelke)- azi indus ín Tärnäveni, Feisa (Feisz), Küküllöfalva, Gäne§tiul (Vamosgalfalva- punct de vamä, pe timpuri), Odriheiul Vamosodrihei, cu acela§i rol ca §i Gäne§tiul, Päuci§oara (Pocstelke)- azi, un fel de cätun, $omo§telnic (Somo§telke), etc. О exceptie este Alecu§, localitate ruralä situatä spre Valea Mure§ului, nume derivat din onomasticul Alee, Alecu, Alexe maghiarizat Elek. “Telke” indicä pämänt, proprietate agrarä intravilanä (atunci), posesiune funciarä.16 §i numele Tärnäveniului actual- főstül Dicsöszentmarton, Sankt Martin- mentionat pentru prima data la 1278, incä de trei ori in cursul secolului al XlV-lea, dar §i in secolele urmätoare- in legäturä cu numele vestitului episcop de Tour (Franta)- apärea cäteodatä §i färä numele Martin, se asociazä cu “Szent”- nume al multor localitäti rurale, precum Korodszenthmarton (Coroisänmartin). Numele se intälnea, in epoeä §i pentru localitäti cu locuitori secui. Desigur, mai vechi- ca rädäcina este numele Tärnäveni (introdus oficial in 1941), derivat din cel al vechiului slav “apa a spinilor”; Tárnává. Sub influenta maghiarä a apärut termenul “bica§iu”, microtoponim räspändit in zona, din maghiarul bikafu= iarbä pentru tauri. Este relativ nou, a apärut in perioada dominatiei austrice, cänd s-а legiferat reproductia bovinelor §i s-au fäcut primele infuzii 16 N. Fola Fenomene istorice §i demografice in Valea Tárnavei din Evul Mediu pänä astäzi in conformitate cu date ale toponomiei, Tn “Angustia”, Sf. Gheorghe, nr. 4,1999, p. 192.
