Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
144 Marisia XXIX temporalä, structurile realitätii primitive. Lingvistica exploreazä terminológia care reflectä formele strävechi §i vechi de viatä, toponomastica urmäre§te originea, ca §i evolutia denumirilor geografice, indicänd numele vechi, care apar intr-o anumitä perioadä istoricä, insä pätrund in documente. Etnográfia intrege§te lacunele informatiei documentare, investigänd urmele materiale §i spirituale, infomatia oralä, etc. ín Transilvania, cancelaria maghiarä in mod curent schimba numele romäne§ti, respectiv latine§ti ale localitätilor, sau le adäuga terminate maghiarä. Cänd nu se traduceau, dädeau alte denumiri decät ale populatiei locale. Dupä cum remarcä cercetätorul clujean dr. E. Petrovici, se producea о chestiune similarä cu cea evidentiatä de W. Meyer Lübke pentru Elvetia - Tn unele regiuni, cuceritorii germani au dat nume satelor, pe cänd numele topice de pe mo§ia satelor erau romanice. Vechimea §i prioritatea numelor §i a elementului romänesc reiese dar din numirile hotarelor comunale, in totalitate romäne§ti, chiar cänd satui poartä nume sträin. Dupä cercetätorul clujean dr. I. Moga, in acest caz trebuie urmärite urmätoarele aspecte: 1) cänd numirea romäneascä apare inaintea celei sträine, se probeazä originea romäneascä a statului; 2) cänd numirea romäneascä apare simultan cu cea sträinä, dar in popor supravietuie§te cea romäneascä, satui este de origine romäneascä, iar numele sträin un adaus artificial, färä sorti de viatä; 3) cänd numele sträin e о simpla traducere celui romänesc sau slav, este о probä a preexistentei satului romänesc sau а unei a§ezäri slavo-romäne; 4) cänd numirea ungureascä s-а impus Tn limbajul popular, avem de-а face cu о a§ezare recentä, in majoritatea cazurilor, intemeiatä de cnezii romäni, primind numele dat de oficialitatea maghiarä.1 Lingvistul clujean, Emil Petrovici, aräta cä toponomia slavo-romänä , care odinioarä domnea in regiunile de §es §i in gurile largi ale räurilor, dupä suprapunerea celei maghiare se mentine sporadic in unele párti §i dominä in zona colinarä §i a dealurilor, ca §i in zonele de mai mare altitudine, unde toponimele romäne§ti se impun aproape ín exclusivitate. Toponomia maghiarä §i cea säseascä se suprapun in regiunile de §es, pätrund in gurile väilor largi §i ín regiunea colinelor §i urcä sporadic ín regiunea de dealuri. Numai in “Secuime” toponimele populare maghiare au tendinta de a urca, urmánd in altitudine, dupä relief, färä a exclude toponomia veche romäneascä.1 2 Dacä toponomia majoré in “Secuime” (localitäti dar §i hidronime de ape mari) este slavä §i maghiarä, numele de väi, dealuri, etc., romäne§ti sunt foarte numeroase (remarcä Sever Pop, S. Opreanu §i I. Chindea urmärindu-se härtile austriece §i romäne§ti). Situatia toponimelor in zona secuiascä este in general asemänätoare cu cea din oricare parte a Transilvaniei.3 Pretutindeni in Transilvania, in cazul toponimelor §i microtoponimelor, numele topice romäne§ti preleveazä (dr. E. Petrovici), fiind minutiös analizate §i verificate- verificarea este mai dificilä, atunci cänd sunt formate cu nume de persoane. Se exemplificä, in acest sens cu Coasta Tatäii (de la Tatälcea), Poiana Ferii (de la Ferea), dar pot fi §i termeni de origine maghiarä-Häjdate, adicä “cräpätura, cheie”, Cäpälna, din Kápolna („capelä, paradis”) sau “La Berc”, „pädurice”, sau timiteu (cimitir). Sunt situatii cänd apar §i elemente de origine slavä, ca: iaz, groapä, grotä (grohotis), etc.4 in urmärirea toponimelor din zona Tärnavei Mici - ca §i pentru judetul Mure§, in ansamblu ca zonä invecinatä Harghitei §i Covasnei, sunt valabile douä caracteristici, evidentiate de cercetätorul dr. P. Rämneantu: conservarea elementului antropologic 11.Moga, Cäteva concluzii privitoare la cercetarea etapelor istoriei Transilvaniei, in loan Moga, Serien alese c1926-1946), Dacia, 1993, p. 16-17, 20-21,25. Stefan Pascu, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944, p. 68-69. 31. Moga, op. cit, p.25. 4 E. Petrovici, Toponomia ungureascä in Transilvania medievalä, in Transilvania, nr.2, an 74, 1943, p. 5.
