Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Patrimoniu

Dintr-o Tnsemnare pästratä pe un Molitvenic (Blaj, 1757) aflám numele altor cärti care se pästrau la Dumbrava: “Acesta au rémas de ráposatul ermonah Silvästru...§i au rämas de sfintia sa patru cärti §i о anume: Molitvenicul acesta, Psaltire, Catavasieriul §i una Liturghie la mänästirea Dumbrävii. 1760 (?)". ínsemnarea a fost datatä, dar trecerea timpului §i-a spus cuvántul Tn acest caz, anul 1760 fiind doar о ipotezä. Dintre cärtile mentionate ín ínsemnare se mai gáse§te azi doar Molitvenicul (Blaj, 1757), celelalte cärti nemaiafländu-se in localitate §i nici mácar la celelalte parohii din comunä. Putern sä Tncercäm sä lansäm unele ipoteze referitoare la cärtile mentionate, prima fiind aceea cä unele s-au pästrat, existänd la Dumbrava un Catavasier (Blaj, 1824), iar, Tn satui vecin, la Räpa de Jos se mai pästreazä о Liturghie (Sibiu, 1798), Tnsä datoritä faptului cä partea din ínsemnare care continea anul este §tearsä nu putem confirma cu sigurantä cä aceste douä cärti sunt cele mentionate ín ínsemnare. Cert este cä aceastä ínsemnare poate fi consideratä atät evidentä de cärti aflate in posesie cät §i un fei de testament sau donatie, ambele sensuri rar intälnite in cultura romäneascä a acelor vremuri.

Bunele relatii dintre romänii transilväneni §i cei din afara arcului carpatic sunt evidentiate §i prin prezenta numärului mare al cärtilor tipärite la sudul Carpatilor sau ín estül acestora. Din acest punct de vedere, al zonelor geografice in care au fost tipärite cärtile, numärul cärtilor vechi romäne§ti, prezente in comuna Vätava §i tipärite in Transilvania este cel mai mare, s-au pästrat 17 cärti (1-Bälgrad, 2-Sibiu, 14-Blaj), numär urmat de cel al cärtilor tipärite la sud de Carpati, in Muntenia, fiind pästrate 7 cärti tipärite acolo (1-Tärgovi§te, 2-Rämnic, 4-Bucure§ti), §i in cele din urmä sunt cele douä cärti tipärite in Moldova (1-la§i, 1- Buzäu).

Comparänd numärul exemplarelor de carte veche romäneascä aflate in acest moment in comuna Vätava, cu cele din alte comune din judetul Mure§1, putem afirma cu incredere cä aceste cärti reprezintä, in adeväratul sens al cuväntului, о colectie de carte romäneascä veche pretioasä atät prin numärul relativ ridicat, prin informatia ре care о poartä cärtile pe paginile lor dar §i prin faptul cä ele au ajuns in secolele trecute din toate tipografiile importante ce au functionat Tn secolele XVII-XVIII in spatiul romänesc.

c) Istoria comunitätii locale:

Incä din cele mai vechi timpuri viata in mediul rural romänesc era concentratä in jurul bisericii §i a preotului, acesta din urmä fiind persoana la care oamenii apelau de cäte ori aveau nevoie de ajutor. Pe längä invätätor, preotul, care uneori se confundau ca §i persoanä, era singurul membru al comunitätii care §tia sä scrie §i sä citeascä. Avänd in grijä §i spre folosire cärtile necesare sävär§irii serviciului religiös, era normal ca preotul sä facä anumite adnotäri legate de viata socialä, culturalä §i economicä a comunitätii din care el insu§i fäcea parte.

Astfel, urmärind insemnärile de pe cärtile vechi, putem reconstitui о parte a vietii comunitätii, aid cu referire directä la comuna Vätava. Se va observa cä о mare parte a acestor insemnäri se referä la viata religioasä, ele ateständ nu doar comunitatea religioasä §i biserica ce apartinea acesteia ci §i existenta unor mänästiri.

1 Elena Mihu, Carte veche romäneascä pe valea Beicii (judetul Mure§), in Marisia, XXIII- XXIV, Tärgu-Mure§ , 1994, p. 365;

419