Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

sovieticä nu au fost acceptate de guvernul turc:- participarea la discutarea unui nou Statut al Strämtorilor numai a puterilor riverane din Marea Neagrä: URSS, Turcia, Bulgaria §i Románia; dacä ar fi acceptat aceastä forma a discutiilor atunci guvernul sovietic ar fi reclamat sä participe toate republicile sovietice riverane Marii Negre, printre care in primul ränd Ucraina;- crearea la Stramtori a unor baze de apärare comune turco-sovietice

In toamna anului 1945 activitatea diplomaticä a fost foarte agitatä, guvernul turc fiind in contact permanent cu guvernele britanic §i american, prin reprezentantii acestora in Ankara. О altä notä sovieticä a venit in octombrie 1946. De aceastä datä purtätorii de cuvänt ai Marii Britanii §i Statelor Unite, in declaratii oficiale date publicitätii, afirmau cä revizuirea se putea face dacä toate statele care semnaserä initial conventia erau prezente, in locul Japoniei invinse fiind Statele Unite. Atitudinea politicä externa a Turciei fiind in mare mäsurä conditionatä de evolutia raporturilor cu URSS-ul, problemele Orientului Apropiat fiind ridicate in functie de stadiul raporturilor turco-sovietice. Se dorea chiar sä se realizeze un Bloc al statelor musulmane din Orientul Apropiat. Tn acest sens, trebuie semnalate vizitele oficiale de la finele anului 1945 la Ankara §i Istanbul ale Emirului Abdulillah, regentul Irakului, insotit de premierül Nuri Said Pa§a. ín primävara anului 1946 s-а produs vizita pre§edintelui Republicii Libanului, Bisara El Huri, iar in decembrie acela§i an, Ankara §i Istanbulul au fost gazdele altéi personalitäti a lumii arabe, regele Abdulah al Transiordaniei.

Pentru inceputul lunii martié 1947, era anuntatä vizita regelui Faruk al Egiptului care, ín vara lui 1946, avusese mai multe discutii cu secretarul de stat al Ministerului de Externe al Turciei, Feridun Cemal Erxin. Fiecare dintre ace§tia au tinut sá-§i exprime «dorinta de a consolida §i amplifica raporturile de prietenie §i colaborare economicá cu Turcia.»1 Demn de remarcat este faptul cä regruparea statelor musulmane din Orientul Apropiat, cu sprijinul Marii Britanii, dacä nu era indreptatä impotriva Uniunii Sovietice, era conceputä cel putin ca un baraj in fata expansionismului sovietic spre Suez §i Golful Persic. Totu§i, aceastä politicä a Turciei indreptatä cätre sud, trebuia sä tinä seama §i de о mare parte a opiniei publice din lumea arabä care, in ura ei fatä de englezi, manifesta о simpatie crescändä fatä de Uniunea Sovieticä. Simpatia putea fi semnalatä §i la unii reprezentanti diplomatici. La Beirut apärea un ziar comunist in limba arabä; la Bagdad in permanentä erau arestati comuni§ti; de asemenea, simpatiile comuniste erau din ce in ce mai puternice §i la Cairo.

ín legäturä cu aceastä actiune diplomaticä meritä a fi prezentat §i un eveniment nesemnificativ la prima vedere. Unul dintre principiile directoare ale Turciei era laicismul; religia nu se mai préda in §coalä. Totu§i, in vederea unei apropieri de statele musulmane unde se respectau regulile traditionale, főstül ministru al Turciei la Bucure§ti §i unul dintre frunta§ii nationalismului extremist, Hamdulah Suphi Tanrioer, precum §i Mihitin Baha Pars, personaj de vazä al Partidului Republican al Poporului ,au prezentat Marii Adunäri Nationale о motiune prin care cereau reintroducerea studiului religiei in §coli §i о mai mare atentie din partea Ministerului Educatiei in ceea ce prive§te formarea sufleteascä a tineretului. Totu§i, omul de pe stradä cerea mai curänd depunerea de eforturi in scopul intäririi raporturilor cu marile puteri §i nu-§i mai puneau ve§nica intrebare: «Suntem о tarä europeanä sau una asiaticä»? Considera Europa balcanicä §i

1 Ibidem, f. 428.

335