Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
conflict, Tn timp ce altii erau convin§i de antrenarea Tn rázboi a Turciei in lunile urmätoare. Ace§tia din urmä T§i Tntemeiau supozitiile pe amenintärile abia voalate adresate Turciei de cätre presa §i purtätorii de cuvänt germani. Potrivit unui corespondent al ziarului Times la Ankara, germanii ar fi putut sä ocupe Turcia din douä motive: pentru a-§i face din teritoriul ei о stavilä contra unei Tncercäri de invazie a Balcanilor de cätre Aliati si pentru a Tmpiedica trecerea vaselor de räzboi Aliate din Marea Mediteranä ín Marea Neagrä, care ar fi contribuit, impreunä cu flota rusä, sä utilizeze aceastä cale maritimä pentru a ajunge Tn Romania, altfel ar fi riscat sä rämänä Tncercuitä Tn Caucaz. Expertii britanici, precum generálul Douglas Brownrigg, erau de pärere cä un atac al Germaniei Tmpotriva Turciei ar muta operatiile Tn regiunea foarte dificilä a Anatoliei, unde ambele párti ar avea mai mult de pierdut decät de cä§tigat. Pentru acest motiv §i din cauza certitudinii cä, dacä ar fi fost atacatä, Turcia s-ar fi apärat energic cu ajutorul fortelor Aliate din Levant §i a celor ruse din Caucaz, britanicii nu luau ca probabilä о astfei de aventurä a Reichului Tn Turcia1. In acela§i timp, continuau contactele la nivel diplomatic dintre autoritäre turce cu reprezentantii sovietici, americani §i britanici. Astfel, Vinogradov, ambasadorul URSS la Ankara a organizat un dineu Tn onoarea lui Achkitalin, ambasadorul Turciei Tn Rusia Ia care au participat ministrul afacerilor externe al tärii, precum §i ambasadorii Marii Britanii §i SUA la Moscova. Simultan, la Londra, generálul Sirri Ceyrek, §eful productiei de räzboi a Turciei fäcea urmätoarea declaratie: «Turcia va fi totdeauna aläturi de popoarele care-§i propun sä aducä civilizatie omenirii. Suntem Tnarmati pentru orice eventualitate. Nu am intrat Tn räzboi, Tnsä suntem gata sä ne luptäm dacä va fi nevoie.»1 2 Acesta era Tnsotit de о Comisie Tehnicä turcä ce a vizitat uzinele militare din nord-vestul Angiiéi3. Informatiile culese de agentii SSI (aprilie 1943), constituite Tntr-un studiu aprofundat Tn legäturä cu armata turcä, prezentau urmätoarea situatie: „Nu se puteau oferi date foarte precise legate de acest subiect deoarece ace§tia pästrau chiar §i fatä de comandamentele Aliate un secret desävär§it asupra potentialului lor de räzboi”4. Totu§i, conform informatiilor pe care le poseda S.S.I., disponibilul total al bärbatilor mobilizabili, inclusiv auxiliarii, militia §i trupele de interior se ridica la maxim 2.000.000 de oameni. Turcii Tnsä nu aveau armament suficient, cél existent fiind foarte vechi, iar cél trimis de Aliati, cät §i de Axá era incomplet §i nu din cél mai modern. Chiar pentru armamentul nou nu aveau decät foarte putiná munitie. ín privinta avioanelor, nu detineau decät circa 250 de aparate de tipuri §i din epoci diferite. Dupá íntelegerea de la Adana se Tncepuse trimiterea mai intensá a materialului de rázboi, fiindu-i livrate Tn special tancuri mari americane, model Grant §i Sherman. Acestea soseau Tn Turcia, Tnsä färä munitii §i färä tevile de tun. Doar о micä parte din ele sosiserá echipate complet, dar erau destinate pentru instruire §i antrenament. Pänä Tn aprilie 1943 sosiserá Tn Turcia:- 200 tancuri (140 model mic, 25 model mare, 17 grele, supragrele §i 15 model Sherman complete pentru instructie). Din aceastä lunä au Tnceput sä soseascä tunuri §i mitraliere antitanc, toate de provenientä americanä. Tot Statele Unite mai livraserä conform Conventiei de la Adana si 15 bombardiere grele, hidrobombardiere §i 10 bombardiere quadrimotoare5. 1 MAE, Fond 71, Romania 1920-1944, vol. 72, f. 105. 2 Ibidem, f. 106. 3 Ibidem, f. 250. 4 Vezi pe larg, ASRI, Fond D, dosar nr. 3806, f. 305 - 310. 5 Ibidem, f. 311. 326
