Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
din comitatui Tárnává Mare, unde locuitorii de religie reformata au scos ziua Tn amiaza mare troita romäneascä amplasatä Ia marginea satului. Vorbitorul a Tnfáti§at aceste fapte pentru a demonstra cá cele Tntámplate Ia Blaj nu sunt izolate. Descriind intämplärile de pe Cämpia Libertätii, Maniu a condamnat pasivitatea, reaua credintä, caracterul pärtinitor al autoritätilor statului. Deputatul román a atras atentia cá aceastá situatie este grava, reprezintá un lucru periculos „ducánd la la nimicirea totálé a ordinii de drept”. Liderul P.N.R. subliniazä in final cä noi romänii, pentru fapte minore „suntem urmäriti cu cele mai grele pedepse, Tn acela§i timp se pot comite asupra noasträ, färä urmärile pedepsei, cele mai strajnice agitatiuni”.1 Räspunsul la interpelarea fäcutä de I. Maniu dat de ministrul justitiei de la Budapesta, A. Gunther, a fost neconcludent. El a Tncercat sä demonstreze färä a avea argumente, eludänd astfei fondul problemei, cä faptele au fost prezentate Tn mod exagerat, iar judecätoriile maghiare sunt obiective §i impartiale. A. Gunhter a afirmat cä la mijloc nu a fost decät „о simplä transgresiune campesträ”, concluzie care este atacatä chiar de ziarul maghiar de orientare moderatä ,,Alkotmány”, socotind-o necorespunzätoare.1 2 Romänii §i-au dat seama §i de data aceasta cä nu se pot a§tepta la dreptate §i echitate din partea unor guvernanti ce le erau ostili. Ei s-au convins cä existä unii care recurg la mijloace violente, profitänd de elementa autoritätilor, dovedind prin aceste acte de vandalism о crasä intolerantä. Adeväratii vinovati se gäseau Tntr-o parte Tnsemnatä a cercurilor guvernante care nu recuno§teau existenta celorlalte nationalitäti, inclusiv а romänilor. Atitudinea räuvoitoare a autoritätilor guvernamentale, tendinta lor tot mai accentuatä de maghiarizare fortatä a nationalitätilor s-а reflectat §i Tn hotärärile din 1909 privind utilizarea limbii maghiare Tn regimentele teritoriale din Ungaria. Tmpäratul Franz Joseph cedase §i de data aceasta. Prezentänd noua decizie, I. Maniu T§i amintea peste mai bine de 25 de ani cä „Era evidentä primejdia ce se ascundea pentru romäni Tn dosul acestei concesiuni. De aceea, deputatii romäni m-au desemnat pe mine sä iau cuväntul Tn Parlamentül de la Budapesta, Tmpotriva acestei concesiuni a Tmpäratului”.3 La 16 februarie 1909, Maniu a tinut Tn Camera maghiarä un discurs fulminant. Vorbitorul a folosit §i acest prilej pentru a condamna politica de deznationalizare practicatä pe scarä largä de guvernantii de la Budapesta. El a arätat cä lumea este Tn schimbare §i de aceea „Tntreaga activitate a vietii de stat din Austria tinde Tn directia de a emancipa popoarele atät Tn privinta politicä, culturalä cät §i economicä, pentru ca astfei Austria sä fie capabilä a-§i Tmplini misiunea istoricä universalä”. In schimb Tn Ungaria, constatä oratorul, „azi este dominant Tn politicä exclusivismul de rasä (...). La noi Tntreaga viatä de stat tinde sä scoatä la ivealä Tn toate manifestärile sale caracterul maghiar. Din aceste motive este favorizatä din partea statului о singurä rasä, toate celelalte popoare din tarä sunt Tmpiedicate Tn progresul lor”. Nemultumirea popoarelor nemaghiare era amplificatä de tendinta introducerii aceluia§i spirit §i Tn armatä. I. Maniu a atras atentia cä partidul pe care TI reprezintá este gata sä sustinä armata Tn interesül apärärii patriei, dar „nu suntem Tnclinati sä ne däm sängele §i avutul nostru pentru о armatä pe care dumneavoasträ näzuiti а о folosi pentru tendintele dumneavoasträ de maghiarizare”. Maniu T§i justifica atitudinea prin aceea cä Tn 1 luliu Maniu,Trei discursuri........p. 30 - 34. 2 Unirea, Blaj, XVIII; nr. 30, din 19 decembrie 1908. 3 Curentul, VIII; nr. 2484, din 21 ianuarie 1935. 262
