Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
cä cer§e§te de la preotii Tntälniti Tn piata Reghinului, dar §i „de altii, orisicine care voesce a me ajuta.” In sfär§it recunoa§te §i faptul cä „am fostu fora mente mai nainte §i... miamu temutu femeia mea de toti barbati si de catane”, de aceea a tras cu pistolul dupä ea ca sä о omoare.1 Despre sentinta care trebuie datä T§i exprimä pärerea doi defensori matrimoniali, preotii Petru Precup din Solovästru, respectiv Teodor Har§ia din Beica Romána. Cele douä päreri sunt total contrarii. Petru Precup analizeazä declarable pärtilor, adeverintele semnate de cei care TI cunosc pe loan Socaciu din copilärie §i din anii de §coalä, atestatele medicale a doi medici care dovedesc cä „de ani nenumerati e fara mente... morbulu ... lui e incurabilu” §i ajunge la concluzia cä cei doi trebuie despärtiti.1 2 Teodor Har§ia, de care aminteam la Tnceput ca sustinätor Tnfocat al institutiei matrimoniale, se dovede§te un abii „avocat” care gäse§te argumente pentru a se Tmpotrivi desfacerii mariajului sotilor. Faptul cä bärbatul a vändut bunurile femeii nu Tnseamnä cä e nebun, ci a putut face acest lucru §i din „desperatiune”, astfei cä dacä ar fi declarati nebuni toti cei care risipesc „celu pucinu a 3 parte din omeni ar fi nebuni.” Solicitä documentul doveditor al eliberärii din Tnchisoare Tn baza adeverintei medicale semnatä de medicul judecätoriei Tg- Mure§ potrivit cäreia „acuzatul” „nu are mente”. Pentru defensor nu are valoare probatorie nici declaratia preotului din Bärde§ti despre starea de sänätate mintalä a lui loan Socaciu din perioada §colarizärii la Blaj, consideränd cä „dacä toti cu cäti ....nu suntem amici ar fi nebuni ... ar trebui se [ne] fia mila de Institutul de alienatiune ... nu ar inchepe toti nebunii”; Tn plus lipse§te sigiliul protopopesc, astfei cä declaratia nu dovede§te „nebunia” ci „superbia si imbuibare” care nu sunt cauze de divort. Adeverinta celui care i-a fost coleg demonstreazä cä bärbatul avea „§i intervale lucide”, de aceea, conform preceptelor biserice§ti, dacä Tn aceste intervale alienatii sunt de acord cu Tncheierea unei cäsätorii, aceasta „e validä si nu se mai póte disolva”. Atestatul medical e §i el färä valoare, referentul consideränd cä e putin credibil cä a „ajunsu medicina рапа acolo ca den starea presenta... se poate conchide la starea mentale a aceluia Tnainte... cu atätia ani.” De aceea se pronuntä categoric contra „disolvarei acestui matrimoniu.”3 Totu§i fórul matrimonial din Reghin hotärä§te, la 13 septembrie 1884, sä declare cäsätoria Carolinei Sabo cu loan Socaciu ca „nula si invalida”, bärbatului lipsindu-i „maturitatea si judecata recerutä la incheierea casatoriei.”4 Nu §tim care a fost decizia Blajului, cei putin pänä la 1890, an ultim al cercetärii cauzei, nu am mai gäsit documente legate de acest caz. Dintre multe alte cazuri de dechidere a actiunii de divort de cätre sotie l-am ales §i pe cei al sotilor Floarea Niculici, de religie ortodoxä, §i Vasile Farkas, greco-catolic, ambii din Hodac. Dintr-un fragment al cererii adresate forului matrimonial de Floarea Niculici, din care lipse§te data, afläm cä ea cere despärtirea deoarece a fost silitä sä se märite cu Vasile Farkas de cätre tatäl säu care a „fost lacomu dupa averea cea frumoasa a favoritului” ea nedorind sä Tncheie nici „credintia”, fiind dusä acolo cu forta de unchiul ei, iar contractui de bunä Tnvoire l-а Tncheiat tot de fricä. ín cele patru luni cät a stat cu bärbatul „а fost vai de traiulu nostru”, fugind pentru cä „nu am voitu a consuma 1ANDJ Mure§, fond citat, dosar 12, f. 13-14. 2Ibidem, f. 9-10. 3ANDJ Mure§, fond citat, dosar 25, f. 79 - 80. 4Ibidem, f. 66-67. 250
