Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
alte canoane, legi §i circulare ecleziastice care trebuiau respectate §i parcurse de viitori soti. Astfel, Canonul 7 al Sinodului arhidiecezan greco-catolic din 1869 preciza cä cel care dore§te sä se cäsätoreascä trebuie sä-§i dea acordul liber §i «nu ...dein frica», iar preotii aveau obligatia de a folosi toate mijloacele la Tndemänä pentru a afla dacä mirii «nu suntu siliti la acea casatorie», chemändu-i pe cei doi viitori soti, pe ränd, pe fiecare Tn parte, färä sä §tie unul de altul, pentru a-i Tntreba «despre liberá involíre a loru», act ce se repeta apói Tn fata martorilor. Dacä se observa cea mai micá Tmpotrivire a uneia dinire párti, cununia trebuia amänatä pänä la «luminarea lucrului», preotul refuzänd sä cunune la «rogarea sau amenintarea» pärintilor sau a altora, tocmai pentru a evita «relele ce provinu dein casatorie silite.» De asemenea se pretindea ca mirii sä cunoascä elementele «credentei» §i sä §tie rugäciunile «de lipsa».1 §i pärintii aveau obligatii, cum se aratä Tn canonul 35, punctui d: «...a nu iertä cä fiii...loru in ainte (sic!) de cununiä se petreca la olalta cu una atare familiaritate, ce nu le este iertata, cu atätu mai pucinu a siedé la olalta».1 2 Primul pas spre cäsätorie Tn cadrul bisericii greco-catolice era «sponsalia», adicä «promisiunea si repromisiunea» a douä persoane «de sexu diversu cu scopu de a se casatori in venitoriu», färä Tntocmirea vreunui Tnscris §i chiar färä acordul pärintilor, acesta din urmä fiind totu§i de dórit, la fei cum era de dórit ca aceastä angajare reciprocä a tinerilor privind viitoarea lor viatä Tn comun sä se facä Tn fata parohului din localitate.3 Se putea Tncheia §i un act scris Tn fata martorilor Tn care tinerii T§i promiteau unul altuia cä se vor cäsätori §i, drept garantie, T§i däruiau unul altuia о anumitä sumä de báni, inele sau chiar haine.4 Un alt act care se Tncheia Tnainte de cununia religioasä era «Contractui matrimonial de bunä Tnvoire”, cum a fost cel Tncheiat la data de 22 februarie 1883, Tntre Farcasiu Florea §i Farcasiu Susana, «juni gr. cat.» din Hodac, Tn care, pe ränd, mai Tntäi mirele,apoi mireasa, declarä cä « din iubire si aplecare curata si din vointia libera », §i-au ales sotia (sotul), obiigändu-se «ai fi credinciosu pana la mórte intre tote imprejurarile vitei si ai presta ajutoriulu recerutu intre casatoriti». «Contractui» era semnat de párinti care «ne damu acordu la casatoria fiiloru nostri», precum §i de parohul local §i de un martor, ultimii doi adeverind cä mirii au hotärät liberi «a pasi la taina s. casatorii».5 Urmau cele trei vestiri ale viitoarei cununii, fäcute de preot (sau preoti Tn cazul cäsätoriilor mixte) Tn bisericä, pentru ca satui (sau cei care Ti cuno§teau pe miri) sä dezväluie eventualele impedimente canonice (grad de rudenie etc.) sau civilä (lipsa certificatelor de botez sau a altor acte necesare) care pot sä suspende, temporar sau definitiv, cäsätoria. Tn final se cerea aprobare, prin protopopiat, de la Arhiepiscopie, mai ales Tn cazul cänd exista unul dintre impedimentele amintite, pentru cununie. Aprobarea continea, Tn toate cazurile, recomandarea arhiepiscopalä ca mirii sä pläteascä о anumitä taxä Tn folosul bisericii din localitate.6 1 Canoanele Sinodului santei baserece archidiecesane gr. c. rom. de Alba lulia - Fagarasiu carele s'a tienutu in Blasiu in 20-22 octobre anulu Domnului 1869, ín Joane M. Moldovanu, Adele sinodali ale baserecei romane de Alba lulia si Fagarasiu, Tom II, p. 39-40 (Tn continuare Canoanele...1869). 2ldem, p. 53. 3Titu Budu, Tipicul, 1885, p. 123 4Ibidem. 5ANDJ Mure§, Protopopiatul Reghin, dosar 15, f. 116. 6Ibidem, f. 117. 244
