Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

postscriptum, au fost consemnate §i manifestärile de final: „ín 16 sosi fratele nostru Mica§ de Ia 0§orhei (Tärgu-Mure§- n.n.) unde fu tinut prins cinci luni de zile. Tot Tn aceea zi dupä pränz se chemarä pe Cämpul Libertätii domnul maior Clococeanu §i domnii ofiteri, Tn a cäror prezentä se proclamä a doua oarä Costitutiunea austriaca. Tot corpul ofiteresc aclamä cu poporul dimpreunä. Poporul román exprimä adänca sa multumire domnului maior, domnilor ofiteri, cu al cäror ajutor terminaserä aceastä faptä mare.”1

Adunarea din 3-16 (15-28) septembrie a intocmit trei memorii: 1) cätre General Commando din Sibiu; 2) cätre Tmpärat §i 3) cätre Parlamentül de la Viena.1 2 Primul memoriu a fost dús la 3 octombrie 1848 de cätre о delegatie de 22 de persoane din toate päturile sociale ale natiunii románé Comandamentului General Imperial din Sibiu fiind Tnmänat Tnsu§i comandantului, baronul Anton Freiherr von Puchner. La Tntrebarea acestuia de ce romänii nu vor uniunea Transilvaniei cu Ungaria §i guvern unguresc, täranii au räspuns „Ungurii de mai multe sute de ani ne robesc pe noi, acum vreau sä ne stingä §i limba §i natia §i sä ne uneascä cu Tara Ungureascä ca a§a din noi toti sä facä о Tmpärätie §i natie ungarä taré §i mare. Dacä putinii unguri de la noi au tratat cu noi atät de tirani, ce vor face ei cu noi acum, cänd au dat mäna cu ungurii din Tara Ungureascä, care sunt mai numero§i ? Ungurii au planuri päcätoase. Cu ajutorul nostru ar vrea sä subjuge popoarele credincioase Maiestätii Sale, ca dupä acea sä Tntoarcä armele Tn contra noasträ; iar dacä se vor fi Tntärit bine, sä se desfacä de cätre Tmpärat. Dar noi vrem sä rämanem credincio§i Tmpäratului. De aceea vrem sä firn supu§i de-а dreptul impäratului, sä firn guvernati de ministerul säu Tmpärätesc §i sä firn pu§i sub scutul Constitutiei imperiale.”3

Dupä ce a multumit romänilor pentru tinuta demnä avutä la adunärile de la Blaj, feldmare§alul locotenent a promis sä vindece unele räni ale acestora pricinuite de autoritär , apoi la 9 octombrie a lansat о proclamatie Tn care i-a asigurat pe romäni cä vor avea drepturi deopotrivä cu celelalte natiuni.4 Nu este greu de concluzionat de ce voiau romänii sä fie supu§i ai Tmpäratului; era rezultatul politicii de asuprire nationalä §i socialä promovatä de oficialitätile maghiare. Din atitudinea luatä de romäni se observä puternica simbiozä a diferitelor categorii sociale ale acestora Tn fata oficialitätilor maghiare, Tntre conducätorii Tn§i§i.

Tntrebarea ce se punea astfei la Tnceputul toamnei räcoroase a anului 1848 cu privire la raporturile romäno-maghiare era dacä cele douä tabere T§i vor Tntelege interesele comune pentru a-§i Tntinde Tn sfär§it mäna pentru о Tmpäcare. Räspunsul negativ a fost dat de främäntarea sterilä a populatiei romäne§ti, de mäna Tntinsä Tn zadar spre Tmpäcare mai Tntäi de Buteanu §i Mica§, apoi de toti

1 G.Baritiu, op.cit, p.249; Cornelia Bodea, op.cit., doc.,275 p.909 §i doc.278 p.916; G. Neamtu, op.cit., p.82, Idem, Revolutia democraticä de la 1848-1849 din Transilvania, Tn Istoria Romäniei. Transilvania, voll, coordonator A.Drägoescu, Ed. „G. Baritiu”, Cluj-Napoca, 1997, pp. 877-878.

2 Cornelia Bodea, Lupta romänilor pentru unitate nationalä (1834-1849), Ed.Academiei RSR, Bucure§ti, 1967, p.340 (documentul 86: scrisoarea lui August Treboniu Laurian cätre G. Baritiu din 28 septembrie/2 octombrie 1848); M.Päcurariu, op.cit., p.111; G.Neamtu, op.cit., pp. 879 §i 881-882; Idem, Revolutia romänilor din Transilvania, 1848-1849, Ed.Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p.84.

3 AI. Papiu Marian , op.cit., p.67; M.Päcurariu, op.cit., p.111; G. Neamtu, op.cit., p.86; Idem, Revolutia democraticä de la 1848-1849 din Transilvania, Tn Istoria Romäniei. Transilvania, vol.l, coordonator A. Drägoescu, Ed. „G. Baritiu”, Cluj-Napoca, 1997, p.882.

4 G. Neamtu, op.cit., p.882; Idem, Revolutia romänilor din Transilvania, 1848-1849, Ed.Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p.86.

222