Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

Anton Freiherr von Puchner prin care TI implorä sä dea о „mänä de ajutor" clasei proprietarilor de domenii, amenintati cu „nimicirea” §i sä trimitä trupe numeroase la Blaj Tn 3/15 mai. Deoarece acolo se vor aduna 10-15 mii de romäni, ei considera cä trupele de care dispunea comitatui Alba de Jos nu sunt suficiente.1 Documentul reflectä frica ce domina nobilimea maghiarä Tn preajma celei de-a doua adunäri de la Blaj, cä va fi iichidatä ca clasä dominantä prin lupta revolutionäre a iobagilor romäni. Tn acela§i timp actul constituie о dovadä а nelini§tii maghiarilor din Transilvania fatä de posibila ridicare la luptä a populatiei romäne§ti pentru a-§i cuceri statutul de natiune egal Tndreptätitä cu celelalte nationalitäti din Transilvania, ceea ce putea puné sub semnul Tntrebärii monopolul puterii politice detinutä pänä Tn 1848 de stärile privilegiate.

Aceea§i panicä räzbate §i din manifestul publicat la Cluj Tn „Erdélyi Hirado”, nr. 365 din 14 mai 1848 semnat de „ni§te patrioti maghiari” care väd primejduitä uniunea Transilvaniei cu Ungaria prin aläturarea romänilor §i sa§ilor Tntr-o actiune comunä de combatere a acesteia. Pentru a-i dezbina §i pentru a Tn§ela opinia publicä, autorii pun Tn gura unui „patriot säsesc” cuvinte ce de fapt le apartin. Adresändu-se „Fratilor romäni”, ei pretind cä apelul sasului a fost interceptat de autoritäre guberniale §i dat publicitätii de presa maghiarä (bineTnteles pentru a transfera asupra sa§ilor culpabilitatea redactärii unui asemenea document). Se propunea coruperea „cu bani, cu fägäduinta cinstii preote§ti §i politice§ti” a principalilor lideri romäni: Timotei Cipariu, Aron Pumnul, Simion Bärnutiu, Florian Mica§ (Tn cazul Tn care va fi eliberat), Vasile Neme§, Avram lancu, loan Buteanu, Alexandru Papiu-Ilarian §i a altora pänä la realizarea uniunii cu Ungaria iar dupä aceea „dacä se va apása uniunea §i ne vom Tntäri, se poate afla modru (o modalitate -n.n.) a depärta pe ace§ti dregätori romäni din dregätorii”.1 2 Aceasta va fi de fapt tactica adoptatä mai tärziu de autoritäre nobiliare maghiare mai ales fatä de membrii Comitetului National Román din Sibiu.

ín preziua Marii Adunäri Nationale, duminicä 2/14 mai de dimineatä, a avut loc Tn catedrala din Blaj о adunare pregätitoare Tn vederea alcätuirii unui program social §i national al revolutiei romäne§ti. Cu aceastä ocazie §i-a rostit Simion Bärnutiu istoricul discurs referitor la dezrobirea iobagilor §i la afirmarea drepturilor nationale ale romänilor. Schema filozoficä din discursui lui Bärnutiu nu s-а näscut pe moment ci de-а lungul timpului, din observarea felului Tn care sträinii decideau soarta romänilor färä sä-i consulte (de nobis sine nobis). El a condamnat vehement anexarea Transilvaniei la Ungaria precizänd cä „Unirea nu e nimic mai putin decät contopirea care о doresc ungurii demult; adicä ungurii vor, prin uniune, sä §teargä deocamdatä privilegiile Ardealului §i Tmpreunä cu privilegiile sä stängä pe toate popoarele, ca sä facä din toate numai о natiune care sä se numeascä «natiunea cea mare §i tare ungureascä»”. Romänii transilväneni nu puteau accepta о asemenea decizie Tntrucät „afarä de о mänä de sa§i si unguri mestecati cu romänii, Ardealul e proprietate adeväratä a natiunii romäne.” Temerarul orator concluziona cä, uniunea „pentru unguri e viatä, moarte pentru romäni, pentru unguri-libertate neTngräditä, pentru romäni - servitute eternä” §i cä libertätile proclamate de revolutia ungarä trebuie sä aibä, pentru a fi reale, о determinare nationalä.3 Folosind un ton tran§ant, corespunzätor ideilor radicale

1 Documente privind revolutia de la 1848...vol.lll, doc.254, pp.XXXIX §i 403-404.

2 Ibidem, vol.lll, doc.344, pp XLVII §i 548-551.

3 Florin Constantiniu, О istorie sincerä a poporului román, Ed.Univers enciclopedic, Bucure§ti, 1997, p.223.

187