Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

fiind situat ín zona aurifera, Ia incruci§area unor importante drumuri militarocomerciale §i ín proximitatea castrului Legiunii a Xlll-a Gemina, s-а dezvoltat ulterior Tntr-un ritm alert, atingänd rapid stadiile de municipium §i colonia, depä§ind Ulpia Traiana §i continuänd sä existe §i dupä anui 271, pänä ín secolul al IV-lea.

Dupä retragerea aurelianá, la impactul cu migratorii germanici sau turániéi, aceste a§ezäri urbane nu au dispärut brusc. Ca §i in Italia, Galia ori Spania, §i in Dacia ora§ele s-au mentinut о perioadä de timp, ca loc de tärg §i de apärare, dar §i ca centre politice §i administrative, in care se desfä§ura, in continuare, un schimb de produse, redus, ce-i drept, §i intre zidurile cärora locuitorii, tot mai rari, i§i gäseau refugiul in caz de primejdie.

Fostele a§ezäri, infloritoare altädatä, lipsite de protectia militarä а legiunilor retrase la sud de Dunäre, au avut de infruntat primele §i pentru mai mult timp decät cele situate in vestül Imperiului roman, pe migratori care, spre deosebire de Europa Centralä §i de Vest, unde au fost stopati in mare in secolul al Vll-lea, aici vor continua actiunile distructive timp de incä cinci secole.

Trebuie sä mentionäm cä disparitia sau regresul unor ora§e in aceastä parte a continentului nu au fost determinate de disparitia factorului urnán, a societätii locale, chiar dacä aceasta a inregistrat un puternic reflux demografic, fenomenul incadrändu-se in procesul general de ruralizare a societätii europene. Putern vorbi de о resträngere drasticä, uneori definitivä a vietii urbane, dar nu §i despre о disparitie completä a populatiei orä§ene§ti, acum pe cale de diseminare in teritoriu §i de ruralizare accentuatä.

Departe de a constitui о problemä specificä arealului romänesc, problema continuitätii sau discontinuitätii structurilor urbane in Europa occidental dupä präbu§irea Imperiului Roman de Apus retine atentia istoriografiei europene in care se confruntä douä conceptii diametral opusé: una, care sustine supravietuirea structurilor urbane pänä in Evul Mediu §i alta, care contestä aceastä continuitate de locuire, sustinänd disparitia totalá a fostelor ora§e románé1. Situatia este similará §i pe teritoriul fostei provincii romane Dacia, cu corectia cä regresul in domeniul urban a inceput cu douä secole mai devreme, о datä cu retragerea aurelianá (271), in timp ce in Dobrogea viata citadinä continuä pänä la inceputul secolului al Vll-lea. ín acest sens, este deosebit de interesant punctui de vedere exprimat de J. Herrman intr-un studiu apärut la Berlin (ín volumul ,,Frühgeschichte der europäischen Stadt") in care istoricul german include о bunä parte a teritoriului tahi noastre ín a§a-zisa „zóna de mijloc", consideränd, pe bunä dreptate, cä in acest areal se poate vorbi despre о continuitate partialä a vietii urbane post-aureliene1 2.

De mentionat cä spre deosebire de Europa apuseanä, atät in spatiul intra cät §i in cel extracarpatic romänesc, au fost putine a§ezärile de tip urban care §iau perpetuat existenta din antichitate §i pänä in Evul mediu. Dacä in ceea ce prive§te a§ezariie rurale, existä о continuitate lingvisticä bilateralä, atät dacicä (■catun a dat romänescul cätun, care desemneazä о micä grupare de sate situatä indeosebi in zóna montanä sau submontanä), cät §i romanä (termenul de sat derivänd din latinescul fossatum trecut prin faza intermediarä de fsat), in privinta a§ezärilor urbane nu ni se s-а pästrat nici un termen latin care sä desemneze un

1 §tefan Olteanu, Cu privire la problema constituirii ora§elor medievale din Tara Romäneascä, in „Analele Bräilei", S.N., Bräila, an.1 (1993), nr. 1, pp. 153-154.

2 J. Herrman, ,,Frühgeschichte der europäischen Stadt" (Istoria timpurie a ora§elor europene), Berlin, 1991, textul §i harta de la p. 316.

152