Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Arheologie
Prima din aceste perioade (cea care ne intereseazä) este cuprinsa intre sec. IV - VII, cu un apogeu in sec. VI §i corespunde epocii de consolidare a Imperiului Bizantin propriu-zis. A doua etapa (ce depä§e§te aria noasträ de cercetare) este cuprinsä Tntre sfär§itul sec. IX §i Tnceputul sec. XI §i reprezintä perioada unui Tnsemnat reviriment socio-politic §i cultural al Bizantului.1 Pentru secolele IV-VII, trebuie sä precizäm faptul cä relatiile dintre teritoriile nord - dunärene §i lumea romano-bizantinä s-au manifestat constant in numeroase domenii de activitate, influentänd Tn mare mäsurä dezvoltarea generálé a societätii locale din acest spatiu geografic. Tn mod normal, о pondere Tnsemnatä Tn ansamblul acestor relatii au avut-o cele economice, fapt pe deplin explicabil dacä avem Tn vedere strädaniile Imperiului de-а mentine Tn sfera sa de interese fosta provincie traianä. Aceste interese economice erau determinate de cererea de pe piata interna (mai ales Tn tinuturile din aproprierea Dunärii) de cereale §i animale domestice, о problema cu care statui romano-bizantin s-а confruntat deseori Tn anii de secetä sau Tn conditiile invaziilor barbare care au dezorganizat economia regiunilor atacate. Schimburile economice erau (pare-se) reciproc avantajoase: Tn schimbul produselor agricole, a sárii §i (probabil) a sclavilor, Imperiul exporta Ia nordul fluviului о mare cantitate de ulei, anumite soiuri de vin (de§i acestea erau interzise prin lege ca §i exportul de metal prelucrat sau brut), obiecte de podoabä, obiecte liturgice §i de cult, produse ceramice §i de sticlärie §i chiar obiecte utilitare metalice. Schimburile comerciale nu erau Tntotdeauna Tn barter. Pentru märfurile cumpärate din aceste regiuni, negustorii bizantini plateau cu moneda márunta curentä emisä de Imperiu. Moneda de bronz §i/sau aramä era acceptatä pentru valoarea ei nominalä §i nu intrinsecä, ceea ce subliniazä о „con§tiintä economicä” stabilä §i dezvoltatä a locuitorilor zonei §i mai mult decät atät, recunoa§terea autoritätii politice a Imperiului chiar dacä teritoriile respective se aflau Tn afara lumii romane. Dan Gh. Teodor nu exclude - pe bunä dreptate - Tncälcarea restrictiilor privind produsele interzise de cätre negustorii bizantini, situatie impusä mai cu seamä de Tmprejurärile Tn care lipsa de alimente Tn imperiu era destul de acutä (§i nu trebuie sä excludem tentatia unui profit imediat §i ilicit).1 2 Tn acest sens, descoperirile arheologice aduc numeroase märturii, prin prezenta unui numär mare de amfore romano-bizantine. Numärul mare de fragmente de astfei de vase folosite pentru transportul vinului sau uleiului, documentate Tn aproape toate a§ezärile cercetate pentru perioada secolelor IV-VII, demonstreazä intensitatea acestor schimburi. Transportul acestor amfore se fäcea cu ajutorul flotei bizantine care considera Dunärea de Jos §i Mijlocie ca ape teritoriale, dar §i pe uscat, cu ajutorul caravanelor special organizate. De§i Tn marea lor majoritate amforele sunt Tn stare fragmentarä (exceptie cele din ora§ele romano-bizantine de la nordul Dunärii), ceea ce reduce о eventualä clasificare tipologicä, totu§i se poate observa ca aceste amfore provin din Scytia Minor, Moesia Superior, Crimeea, unde se aflau numeroase ateliere specializate. О altä categorie de obiecte (de data aceasta provenind din schimburi licite) sunt opaitele. De forme si märimi diferite, acestea sunt prezente Tn mare majoritate a a§ezärilor de secol IV-VII. Atelierele specializate §i-au räspändit 1 Dan Gh.Teodor, Romanitatea carpato-dunareana si Bizantul in veacurile V-Xl en, Ed Junimea, lasi, 1981, p.8 2 Ibidem p.28 120
