Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
314 CORINA BEJINARIU coabitarea familiarä cu mortii, atät in perioada pre- cät §i post-funerarä (ínainte §i dupä Inhumare), respectiv consumarea colectivä a mortii. Räspunzänd unei mentalitäti participative, paradigma traditional a mortii mizeazä pe träirea comunitarä a fenomenului, moartea nefiind perceputä sub semnul separärii §i singurätätii complete. Priveghiul §i manifestärile ludice descriu aceastä träire solidarä, participarea la consumarea mortii excluzänd mimarea prin formule de complezentä (atät de caracteristice astäzi urbanului). Referindu-ne la reprezentärile corpului, trebuie mentionat faptul cä “in societätile de tip comunitar, unde semnificatia existentei omului marcheazä о fidelitate fatä de grup, de cosmos, de naturä, corpul nu existä ca element de individuatie, pentru cä individui insu§i nu se distinge de grup, cel mult reprezintä о singularitate in armonia diferentialä a grupului”48. Ca atare, caracterul colectiv al jocurilor de priveghi nu exclude defunctui (co-participant doar la nive! corporal) perceput in continuare ca membru al grupului; sigur, implicarea sa suscitä о anumitä stare de nelini§te, care face insä parte din scenariul jocului. Astfel, potrivit surselor etnografice, jocul era precedat de о conversatie despre defunct in contextui cäreia cei implicati i§i puneau problema modului in care ar reactiona asistenta dacä defunctui s-ar ridica; “unul care a ie§it afarä pe neobservate trage de о fränghie cu care fusese legat din timp mortui §i acesta incepe sä se ridice din sicriu. Pentru reu§ita scenei, incä de ziua doi-trei fläcäi, färä a §ti nici mäcar familia, il legau pe acesta de gät cu о fränghie, pe care о trägeau afarä prin fereasträ. Desigur cä cei prezenti, väzänd cä mortui se ridicä din sicriu, de spaimä incearcä sä iasä cät mai repede afarä, provocänd la u§ä о mare imbulzealä”49. Evident, “spaima” face parte din scenariu, intrucät este greu de crezut cä, dupä о sehe de puneri in act, jocul mai putea genera panicä realä. De altfel, miza jocului este tocmai aceastä “spaimä” menitä sä anime atmosfera, la unele dintre jocurile ce implicä corpul defunctului recurgändu-se in momentele de toropealä a celor veniti la priveghi. Din aceea§i categorie face parte §i jocul “mortui inviat”; insä§i denumirea sa are conotatii ludice, plasändu-l intr-un cu totul alt context decät cei al dogmei cre§tine. Asocierea celor doi termeni ignorä semnificatia escatologicä, iar faptul cä expresia desemneazä un scenariu ludie exclude posibilitatea calificärii secventei ca fiind ireverentioasä (in genere, jocul are un grad mare de permisivitate). ín derularea acestui joc se proceda la legarea cu о atä sau cu о särmä a uneia din mäinile decedatului §i, “atunci cänd se apropie un nou venit, cineva manevreazä in a§a fei incät cei mort sä se mi§te; in unele localitäti participantii pedepsesc cu strä§nicie pe cei implicati in acest gen de joc”50. Remarca de final a autorului väde§te, in opinia noasträ, о atitudine de facturä recentä dar reprezentativä pentru degradarea inregistratä in ansamblul jocurilor de priveghi; eredem cä “pedepsirea” actantilor §i, implicit, neacceptarea jocului de cätre audientä ar fi dus, destul de repede, la disolutia acestuia, intrucät este cunoscut faptul cä prin repudierea colectivä anumite comportamente nu pot dobändi sau i§i pierd caracterul cutumiar. Ambele jocuri mentionate de noi se bazeazä pe crearea aparentei de mobilitate, care se dovede§te nelini§titoare pentru audienta reunitä in jurul unui corp inert. 48 D. Le Breton, Antropologia corpului §i modernitatea, Timisoara, 2002, pp.20-21 491.Gh.Roman, op.cit., p.475 50 V. Adäscälitei - Jocurile de priveghi din jud. Bacäu, Carpica, XIII/1981, p.128
