Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
210 AURELIA DIACONESCU ferästräu prin repetitie au rezultat variate Ornamente de abia mai recunoscänd principiile de bazä. Pentru evitarea monotoniei, repetitiei - ca necurmata in§iruire a picäturilor de ploaie - din repetitie s-а ajuns la alternanta inspiratä de opozitia dintre zi §i noapte, obtinändu-se motive mai bogate, mai impunätoare. „Pe acest bat de el cioplit din bradul cel mändru §i mut tovarä§ nelipsit al gándurilor sale ciobanul nostru ín fiecare zi ca pe un räboj inseamnä prin crestäturile in§irate de-а lungul furcii, urmele ce sapä ín sufletul lui dórul nestins de iubita rämasä ín vale. Tänguirile lui iau infäti§area abstractä a acestor motive plastice“- spunea AI. Tz. Samurca§. In foarte multe dintre casetele ornamentale de pe furcile de tors mure§ene simetria este de asemenea prezentä. Principiile se combinä §i se repeta, furcile de tors insumänd intre 3 §i 7 motive ornamentale. Datoritä modului propriu Tn care se desfä§oarä viata pastoralä - un anumit timp disponibil, relativa singurätate a pästorului pe munte, dórul de frati §i surori, de fata iubitä, esente lemnoase propri prelucrärii §i decorärii cu briceagul - uneltele lucrate de ace§tia prezintä о mare bogätie §i varietate ornamentalä. Bärbatul departe de nevasta lui, feciorul departe de fata indrägitä, ciople§te de dórul ei о furcä frumoasä, pe care i-o däruiesc cu drag la intoarcerea acasä. Cu gändul la stäpäna inimii lui in ceasuri de singurätate, dältuie§te räbdätor о varä intreagä furca cu crestäturi, ori cea infloritä cu särmä inro§itä in foc §i cu aplicatie de vopsele stoarse din vegetale, (multe din furcile de tors crestate din colectia noasträ au aplicatie de vopsea maro-ro§cat de provenientä posibil vegetalä) sau a§ezändu-i intr-o scobiturä un ochiulet de oglindä. Zicala „bärbatul cäruia i-i dragä nevasta ii face furcä frumoasä“ scoate furca in afara rostului ei practic §i о plaseazä intre podoabele dragi casei. Cälätorii sträini care au trecut pe la noi au deseris vrednicia täräncii noastre, desenänd-o toreänd. Täranca §i cänd zice cä stä - toarce, toarce in mers, chiar la lucrul cämpului intr-un popas de odihnä toarce. Torsul este indeletnicirea femeiascä cea mai räspänditä. Obiceiurile, legendele, cäntecele §i povestirile ce stau in legäturä cu aceastä muncä ne aratä ceva indätinat, din veacuri bäträne in sufletul femeii. Furca a imbräcat pe om. Furca a imbräcat casa §i pe toti ai casei, a pregätit zestrea cäsniciilor viitoare, a§ezatä in läzi, ori in coituri de paturi pänä-n grindä. Cu furca multe féméi §i-au tinut casa lucränd pentru altii, fie pe báni ori pe produse. Au fost freevente vorbele „cu furca mi-am tinut copiii“. Apärute intr-un anume context istoric furcile de tors sunt tot mai putin freevente in ultima jumätate a secolului XX, fibrele procurändu-se din comert, doar läna este cea care se mai toarce in gospodärie. Traditia este continuatä de me§terii artizani care confectioneazä furci frumos impodobite. Ace§tia au meritul cä nu läse sä se piardä о veche indeletnicire artisticä a poporului nostru, un gen artistic a cärui faimä este unanim recunoscutä. Furca de tors se pästreazä cu multä grijä vreme indelungatä, bucurändu-se de-а lungul timpului de un adevärat cult pentru ea. Odatä cu transmiterea indemänärii torsului, furca se transmitea §i ea tinerelor fete, mai cu seamä nurorilor §i nepoatelor care continuä indeletnicirea. Mihai Com§a semnala о situatie mai rarä §i anume „obiceiul regretabil de a se sfärteca toate
