Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
FURCILE DE TORS 207 perene, ordinii §i armoniei aduse de „pomul vietii“ cele ale „undei apei“ vin cu ideea de trecere, dar §i de zbucium, de cre§tere §i descre§tere pänä la somnul ultim. Färä a se nega ele se infruntä, amintind mereu cä lumea insä§i este о pendulare intre haos §i armonie, íntre vigoare §i stingere. Aceste simboluri aduc obiectelor culturale a treia valoare cándva múlt mai perceputä - cea magic initiaticä. Aceste reprezentäri evocä timpuri múlt mai vechi in care „a scrie“ insemna „a face“, „a modela“, „a figura“. Nu este de nesocotit valoarea magicä, sacrä, conferitä de aceastä suitä de motive dintr-o vreme in care „a face“ insemna §i „a evoca“. Citite in paralel codul vorbit §i cel figurat prezintä a§adar pänä astäzi un fond comun de credinte, fränturi ale fundamentului mitic primär. Din zorii istoriei omul a simtit nevoia sä-§i impodobeascä drumul vietii, izvodind motive ornamentale, creständ „serisori de dragoste“ pe furcile de tors. Dialógul de milenii al omul cu lemnul a dus la cunoa§terea insu§irilor caracteristice ale acestei materii. Ca sä fie modelat lemnul cere sä fie cunoscut §i iubit cäci numai a§a se poate ajunge la pläsmuiri de о mare armonie §i expresivitate. Trifoiui cu patru fői freevent in ornamentica furcilor de tors - atät la cele incizate cät §i la cele crestate - prin simbolul pe care il reprezintä, este dispus singular sau grupat, simetric sau asimetric, intr-o compozitie originalä §i diversä. Bradul reprezintä prin excelentä un simbol al perenitätii care inlesne§te prin verticalitatea sa indräzneatä comunicarea dintre teluric §i celest, intre lumea de aici §i cea de dincolo. Bradul este prezent in toate ceremonialurile dedicate na§terii, nuntii §i mortii - nou näscutului i se planteazä §i i se dedicä un brad care cre§te §i va fi urmärit in familie odatä cu omul. Bradul impodobit särbätore§te este prezent in ceremóniáiul nuntii §i tot el insote§te omul pe ultimul säu drum la inmormäntare. Pe furcile de tors maghiare motivul floral dominant, о „pecete“ etnicä este cel al laielei - inv. 227, 231, 232, 228, 233, 2726. Motivul ornamental este generat de floarea de origine afgano-persanä, adusä pe teritoriul Europei de marinarii olandezi. Pentru ornamentica popularä maghiarä devine un simbol de§i este un motiv ornamental, vechi de sute de ani, cälätor peste märi §i täri impunändu-se gustului popular european pe vastul spatiu cuprins intre cele douä mari fluvii ale continentului - Rinul §i Dunärea. Foarte rare sunt motivele avimorfe - pe о singurä furcä de tors (inv. 525), remareäm prezenta motivului „coco§ul“, prezent in cultura materialä §i spirituálé a poporului román. Cu privire la extinderea cämpilor ornamentali este de remarcat diferenta de extindere a lor in functie de tipul de furcä. La furcile de tors crestate cämpul ornamental este plasat in jumätatea inferioarä, pe о portiune ce variazä intre 30-60 cm, in portiunea situatä de sub caier, pänä la genunchi de unde furca este prinsä de picioarele toreätoarei. Furcile de tors maghiare §i säse§ti cu talpä precum §i cäteva exemplare de pe Tärnave - cele pietate - care se folosesc in general infipte intr-un scäunel sunt ornamentate pänä spre capätul inferior. Mult mai ornamentate sunt furcile cilindrice din lemn de brad care au о succesiune impresionantä de casete ornamentale cu о extindere de 10-20 cm cu motive liber desenate separate de chenare de motive geometrice. Ilusträm prin suita de cämpi ornamentali de pe cäteva furci de tors incizate.
