Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
204 AURELIA DIACONESCU avea doar rol estetic ci fi unul magic, religiös, din care rezultä structuri indätinate, tipice, trecänd treptat de la necaracteristic la caracteristic, de la preestetic la estetic fi ín final la artä. Motivele geometrice sunt prezente ín Ornamente realizate din linii drepte sau curbe cu profile fi cu pozitii variate. Din asocierea liniilor totdeauna armonioase a rezultat ín ornamentarea furcilor de tors о gamä aproape färä limite de motive geometrice care revin constant in toate ramurile artei noastre populare. Din aceastä categorie amintim triunghiul, sau dintele de lup, zimtii, cercul, x-ul. Succesiunea acestor motive fi maniera de cioplire ii dau aspectui unui stálp de prispä in miniatura. - inv. 498, 512, 3218. Dintele de lup de formä triunghiularä este elementul decorativ preferat pe obiectele fi uneltele din lemn. Dispus pe unul sau mai multe ränduri sub forma unui fir nesfärfit se poate repeta in lungul unei nervuri sau de ambele pärti ale ei, cänd are rolul unui ax. Oridecäte őri se íncheie un registru ornamental, ifi face aparitia pe un ränd sau douä, alteori el acoperä ca un mozaic intreaga suprafata destinatä decorului. Cu dintele de lup apare ín asociere motivul „zimtii“ sau linia fräntä, motiv ornamental intälnit din neolitic, scobit in pasta crudä printr-o tehnicä proprie lemnului, in ceramicä neoliticä de Vädastra. Cercul, denumit fi „ochi“ poate fi incizat sau decupat. Cu ajutorul lui sunt redate о serie de motive de mare vechime cum ar fi roza vänturilor sau simbolul solar, intälnite in toate categoriile de obiecte de artä popularä romäneascä fi europeanä. Motivul solar este reluat pe furcile de tors in mod evolutiv de la forma simplä incizatä, chiar in desen primitiv, sub forma mai mult sau mai putin naturalistä, fiind redat ca un cere cu raze, rozetä, cercuri concentrice. Rozeta primefte fi aspectui „märului“ intälnit la stälpii de prispä in arhitectura traditionalä inv. 504. Motivul rozetei este asociat uneori cu rombul reprezentat evolutiv de la romburile primitive scrijelite pänä la cele evoluate, care aduc uneori cu clepsidrele, ce parcä ar marca trecerea timpului, odatä cu firul ce se toarce din caierul furcii afa cum este prezentat in legenda Babéi Dochia. Rombul derivat din pätrat se preteazä foarte bine la ornamentarea lemnului rezultänd adevärate chenare. intr-o formä evoluatä fi stilizatä motivul apare in maniera unor romburi adäugate ce se repetä precum coloana färä sfärfit. §i poate nu intämplätor existä acest motiv devenit celebru in arta cultä, pentru cä semnificatiile sunt multiple. Romburile nu sunt о simplä succesiune de formä, el inchid fi deschid cicluri ale vietii ce se succed logic, reprezentänd repetitia ca izvor al trecerii spre ceva infinit fi continuu, nu ca ceva obifnuit, obositor. Rombul sugereazä ciciül vietii, nafterea, deschiderea spre lume, un inceput al „nimicului“ din care se deschide un orizont spre lume. Orizontul se lärgefte fi inträ in plenitudinea áa - cäsätoria - ca о realizare a maturitätii, pentru ca apoi existenta sä se ingusteze cu fiecare pas pänä la trecerea neiertätoare spre nefiintä, pänä la íntoarcerea la acel punct care simbolic poate fi „pumnul de täränä“ din care neam näscut fi in care ne intoarcem. Alteori rombul poate simboliza succesiunea anotimpurilor, asemenea ciclurilor vietii omului - nafterea, evolutia, moartea naturii, care sfärfefte apoi in renaftere asemenea renafterii sperate de creftinätate. Toate aceste motive vin din dorinta de a demonstra cä dincolo de simplul decorativism al motivelor, fiecare semn este un simbol cu implicatii nebänuite. Din perspectiva täranului romburile pot fi bucäti de pämänt pe care
