Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Ioan Eugen Man: Vechi biserici de lemn din judeţul Mureş dispărute în ultimele decenii
VECHI BISERICI DE LEMN DIN JUDEJUL MURE$11 existenta monumentelor románe§ti §i de altfel putine la питаr".1" De aceea, arhitecturä de lemn a intrat ín atentia ínvatatilor románi, a caror interventie este meritorie. ín anul 1928 savantul Emil Racovitä mentiona: „Trebuie sä ne gräbim sä mai observäm ce mai rämäne de observat, sä culegem ce mai rämäne de cules, cäci mäine poate numai urme neintelese vor rämäne din acele minunate relicte, ce sunt martore aproape neschimbate ale unui trecut ce numärä zeci de secole, §i pe care avem incä marele noroc de а-l putea cerceta pe materialul viu, dar §i marea räspundere de a nu-l läsa sä piarä necercetat”.42 Curentul de Tnnoire ce a cuprins lumea säteascä ín perioada dintre cele douä räzboaie mondiale, ameninta existenta a numeroase monumente, multe biserici de lemn fiind solicitate pentru a fi demolate §i vändute ca materiale de constructie, sau pentru foc. 0 situatie mai fericitä era cazul cänd se intervenea pentru vänzarea sau cedarea edificiului respectiv unei alte ob§ti säte§ti, dar §i in acest caz reconstruirea fäcändu-se färä о asistentä tehnicä corespunzätoare §i cu ample modificari ale constructiei §i structurii sale. Fatä de acest fenomen al insträinärii bisericilor de lemn, Atanasie Popa face urmätoarea remarcä: „Insträinarea bisericilor ar trebui sä se facä de cätre parohii cu mai multä intelepciune, biserica veche пи poate fi un obiect de vänzare ca oricare altul §i ín special icoanele §i celelalte obiecte de cult”.43 Daca la sfär§itul deceniului patru al secolului al XX-lea monumentele romäne§ti durate in piaträ erau mai rare, existau nenumärate märturii a creatiei populare in lemn, intrucät cu „cele peste 1400 biserici vechi de lemn räspändite pretutindeni in Ardeal §i cu deosebire in cél de nord, mai modeste, mai särace decät cele de zid, dar totu§i - arta nu se mäsoarä cu metrul - monumente de adeväratä arhitecturä, create de géniül nostru national”.*4 ín baza inventarului intocmit in anul 1953, in anul 1955 este aprobatä о primä listä a monumentelor la nivelul national45 , care cuprinde §i bisericile de lemn, inventarul fiind departe de a fi complet, datoritä in principal lipsei unei riguroase cercetäri pe teren §i a unei bibliografii care sä confere date pertinente. Rämänänd la arealul care ne intereseazä, potrivit listei, se inregistra urmätorul numär de biserici din lemn: Maramure§ - 29; Transilvania - 188, Cri§ana - 89; Banat - 14. íntre anii 1963-1965, Directia Monumentelor Istorice din főstül Comitet de Stat pentru Construct», Arhitecturä §i Sistematizare (CSCAS), efectueazä ample cercetäri pe teren, folosind §i fifele existente ale monumentelor. Pentru zona centralä a Transilvaniei, care cuprinde о mare parte a judetului Mure§, fatä de cele 26 biserici de lemn anterior inventariate, se mai propun ca monument incä 18 edificii, intre care §i biserica din Välenii (Oaia).4® Ceva mai tärziu, ca urmare a cercetärilor efectuate pe tinuturile istorice mai sus mentionate, situatia bisericilor existente se prezenta astfel: Maramure§ - 29, Transilvania - 238, Cri§ana - 109, Banat - 21.47 Pierderile suferite prin disparitia bisericilor de lemn din judetul Mure§, documentar cunoscute, sunt deosebit de grave. De la 154 biserici §i 25 mänästiri §i schituri dispärute pe parcursul secolelor, in anii 1985-1987 se mai pästrau doar 70 biserici din lemn.48 Despre majoritatea celor dispärute, cu exceptia unor date istorice sau descrieri, §i acestea, uneori, puse sub semnul intrebärii, aproape cä nu avem de §tire, färä putinta de a le cunoa§te tipológia avutä, tehnica de constructie, aspectui general, repertoriul ornamental sculptat, sau cel pictural. Din fericire, unii cercetätori ne-au läsat descrieri ale unor vechi
