Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/3. (2003)
Man Ioan Eugen: Două vechi monumente de artă românească
8 MAN lOAN EUGEN Cu toate acestea bisericile aflate pe teritoriul judetului Mure§ aduc, peste veacuri, märturia unor tipuri de plan §i un bogát repertoriu decorativ, sculptural §i pictural, ele constituind certificatul prezentei, odinioarä, a colectivitätii romäne§ti, autohtone, incä de la inceput pe aceste meleaguri. Formele preluate sunt acelor „laca§uri de lemn a cäror obär§ie porne§te din pragul anterioarelor veacuri legändu-se atät de acélé locuinte rectangulare cu íncáperi ín§iruite cát §i de acélé cládiri de cult liniare absidate dacice4“. Őri cät de modeste erau organizatiile biserice§ti acestea trebuiau sä satisfacä cerintele liturgice care necesitau trei íncáperi ín§iruite de la est la vest §i anume : altarul, naosul §i pronaosul, la care, uneori, se adaugä tinda. Deci noile cerinte solicitau crearea unor íncáperi női, pronaosul, concomitent cu о redimensionare a spatiilor. Fatá de plánul simplu al bisericilor-salá apar, cu timpul, douá elemente női iturnulclopotnitá, care nu constituie un element de structurá, el fiind ínsu§it cu cáteva secole mai tárziu, probabil de prin secolul al XV-lea datoritá goticului tárziu §i altarul decro§at, care anterior ímbráca diferite forme :rectangulare sau semicirculare, nedecro§ate. Preluánd forma decro§atá, cu trei sau cinci laturi, acest fel de altar este íntálnit la aproape toate bisericile de lemn din Transilvania. Remarcám ín unele cazuri prezenta pridvorului, element cu caracter generalizat la locuinte, care a fost preluat ín acela§i scop de adápostire §i de protejare a structurii de lemn a peretilor. Ajungánd la aceastá evolutie a bisericilor de lemn din Transilvania, putem considera cá acestea í§i continuá evolutia naturalá, „ínfrumusetándu-se prin decoratia crestáturilor §i me§te§ugitelor ímbinári spre a ínálta §i deosebi casa Domnului de aceea a omului. De buná seamá cea mai máiastrá caracteristicá a bisericilor din lemn transilvánene este íntái panta rapidá a acoperi§ului care-i schimbá favorabil proportia, apói turnul, ce dá un neasemuit farmec láca§ului sfánt prin verticalitatea §i avantarea-i de neínchipuit a cárui culme de vrea credinciosul s-о zäreascä, greu sá nu-i pice cácida din cap5“. Prezenta bisericilor de lemn poate fi socotitä incä din secolul al XVI-lea, dupá tipuri arhitectonice mai vechi, deoarece schimbárile ín tipológia acestora sunt mai lente decät a caselor de locuit. Sunt pomenite asemenea vechi láca§uri din strábune timpuri, ca biserica de la Chinari, de längä Tárgu-Mure§, edificatá in 1479, sau aceea de la Chimitelnic, comuna Sänger, judetul Mure§, din anul 1670. Un lucru devine dar §i anume cá bisericile de lemn din Transilvania nu í§i au prototipul din arhitectura similará din piatrá, existentá ín secolul al XlV-lea, insá.... cert este cá nu au lipsit influente §i ele nu trebuiesc neglijate, fiind fire§ti, dar acestea s-au altoit, perfectionánd numai fondul viu §i original puternic ínrádácinat ре о milenará traditie6“. Revenind la bisericile de lemn din judetul Mure§, observám larga frecventá a celor douá strävechi forme, ca plánul dreptunghiular §i absidá decro§atá poligonalá, íntálnitá la vechi biserici ca aceea de la Socolu de 4 Dinu Antonescu, Originea dacicä a arhitecturii bisericilor transilvánene din lemn, in índrPast, II, 1978, p. 84 5 Ibidem, p. 84 6 Ibidem, p. 86
