Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/3. (2003)

Aurelia Diaconescu, Dr. Valer Pop: Interiorul ţărănesc românesc din zona Târnavelor in contextul expoziţiei din Muzeul Mănăstirii Recea

62

AURELIA DIACONESCU, DR. VALÉR POP

zonä etnograficä §i-a putut manifesta fantezia (mai ales Tn ornamenticä unde sau creat adevärate „dialecte“ decorative)cu condita ca semnele de recunoa§tere (croi, cämpi ornamentali etc. ) sä aparä evident. Acesta explicä marea diversitate ín unitate specifica portului popular romänesc.

Peste 2000 de ani de istorie, de zbucium, de luptä pentru salvarea fiintei nationale au dus in värtejul lor flamurile mereu improspätate ale ve§mintelor purtate de fii §i fiicele pämäntului romänesc. Pästrarea caracterului propriu §i al specificului zonal al artei populare romäne§ti in general a fost favorizatä de douä imprejuräri : pe de о parte romänii constituiau §i constituie о unitate etnolingvisticä deosebitä puternic de popoarele vecine, iar pe de alté parte este singurul popor romanic de rit ortodox räsäritean. Limba neolatinä ne-а ferit §\ ne-а apärat de topirea ín masa slavä, iar religia ne-а diferentiat de vecini.

Prezenta costumului din Moldova de Nord, asemänätor cu cele din Valea superioarä a Mure§ului nu face decät sä intäreascä ideea cä arcul Muntilor Carpati nu a constituit niciodatä о granitä etnicä, ci a fost dintotdeauna „coloana vertebralä a pämäntului romänesc, leagänul §i intäritorul fiintei noastre nationale“ (G. Välsan). Granita polititcä situatä pe Muntii Carpati cäteva sute de ani a reprezentat „mult pentru viata unui om, putin pentru viata unui popor“.

Elementele asemänätoare din provinciile romäne§ti extracarpatice dovedesc fundamentul etnic comun, cu larga arculatié a materialelor §i a limbii (in cazul exemplului nostru fota din V. Mure§ului poartä denumirea de „prijitoare“ iar in nordul Moldovei „prinzätoare“) §i cu interesül reciproc al populatiei de о parte §i de alta a muntilor de a folosi toate resursele materiale ale pämäntului vechii Dacii.

Pentru expozitia noasträ in care ilusträm, interiorul traditional §i costumul popular, cu privire la aceste importante domenii ale culturii populare rämäne etern valabilä observatia fäcutä de M. Malita conform cäreia, la poporul román :„este uluitoare rima neintälnitä in civilizatiile moderne,intre costum §i decoratia interiorului. Cäma§a se prelunge§te in pernä, in cusätura de pat, in scoartä §i cergä, in semnele geometrice care coboarä de pe mäneci §i ajung pe linguri, pe oale pe uneltele cu care se prelucreazä iäna. Civilizatia contemporanä a pierdut prin speciaiizare, legätura dintre arta decorativä a interiorului §i aceea a costumului, dar §i din cauzä cä a dispärut functia de conservare pe care о reprezenta cäminul pentru familia mare“.

Gustul mo§tenit pentru impodobirea ve§mintelor a fost cultivat de tärancä in decursui veacurilor pänä a ajunge la gradul de frumusete de azi. Simtul de gätealä innäscut, grija de a-§i puné in valoare darurile suflete§ti §i trupe§ti, а imboldit täranca sä näscoceascä noi izvoade de impodobire a imbräcämintei. Pentru ie§irea in lume la zile mari mäinile lor iscusite s-au luat la intrecere, hora §i tärgul constituind prilejuri in care „se furau“ modeleie pentru a fi interpretate din nou.

ín concurentä cu gusturile mereu schimbätoare §i moda noutätilor care apar, täranca a §tiut sä impace cele douä aspecte. Fideiä pästrätoare a traditiilor ea a tinut dreaptä „cumpäna“ intre gusturile trecätoare - moda, §i mo§tenirea de la strämo§i. Mereu in pas cu vremea a §tiut sä aleagä din produsele de fabricä pentru a aduce innoiri in imbräcäminte §i а-l adäuga un plus de frumusete folosind a§a cum ilusträm §i in costumele prezentate in expozitia noasträ, firele de mätase, arniciul colorat, postävelul, bar§onul, firul