Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/3. (2003)
Aurelia Diaconescu, Dr. Valer Pop: Interiorul ţărănesc românesc din zona Târnavelor in contextul expoziţiei din Muzeul Mănăstirii Recea
IIMTERIORUL TÄRÄNESC ROMÄNESC DIN ZONA TÄRNAVELOR 57 icoanelor sä fie incadrat de triunghiul §tergarelor, aceste §tergare sunt legate la cui cu panglicä neagrä (de doliu) pe cätä vreme la celelalte icoane §tergarele sunt prinse cu panglicä tricolorä. Icoanelor din sudul Transilvaniei (mai ales din Tara Fägära§ului) le sunt caracteristice amplele desfá§urári epice la fel ca §i ín pove§tile populare. La siguranta desenului se adaugá §i cromatica proprie ín albastru-cobalt, ro§uvermillon, ocru, tonuri de verde, griuri, galben. ín interiorul realizat ín Muzeul Sf. Mänästiri Recea, multe dintre icoanele pe sticlä expuse apartin unicului centru de picturä pe sticlá din judetul Mure§ - lernuteni, cu icoane ce s-au remarcat prin conceptia artisticá, prezentarea monumentalä a portretelor de sfinti, decorativismul coloritului. Ele sunt ín general de format mare, productia acestui centru ínscriindu-se íntre anii 1796- 1808 (date limitä depistate pänä ín prezent). Caracteristicá a fost datarea lor ín litere chirilice. Tipic icoanelor de lernuteni, este felül ín care sunt desenate urechile ce ies din cap ca ni§te protuberante, ni§te „toarte“ lipite de pometi. In alcätuirea cromatica dominä fondul de aur strálucitor, urmat - ín ierarhia luminozitátii cát §i ín economia spatiului - de un ton bleu-gri deschis, de un alb valorat cu gri, apói de un ro§u vi§iniu §i de complementara acestuia un verde oliv ínchis. Iconarul Popa Sandu folosea acela§i §ablon (izvod) iar temele lucrate au fost relativ putine :„Arhanghelul Mihail“, „Sf. Nicolae“, „Maica D-nului cu Pruncul“, „Isus Invätätor“, „Sf. Troitä“. Putinele documente precum §i traditia localä afirmä cä iconarul Popa Sandu a pictat §i icoane pe lemn (o parte din tehnicile picturii pe lemn, fiind recunoscute §i la icoanele pe sticlá). Numárul maré al icoanelor pe sticlá ín interioarele táráne§ti din Transilvania se explicá prin faptul cá ele au avut menirea de а-l avea pe Dumnezeu, pe Maica Domnului (ín diverse ipostaze) cu tot soborul de sfinti ín viata de fiecare zi. La ínceputul picturii icoanelor pe sticlá ín Transilvania, a predominat pe längä chipul Maicii Domnului (ín stränsä legáturá cu minunea de la biserica satului Nicula din 15 februarie 1694 (dupá unii 1699) cánd icoana pe lemn „Maica Domnului cu pruncul Isus ín brate“ a lácrimat) §i scene din viata sa, ipostazele sale cu Pruncul ín brate. (Cea mai frecventá temá este Hodighitria - cáláuza, Eleusa - imaginea dragostei materne, mai rará Blacherniotissa - avänd pe piept medalionul cu chipul copilului Isus). Frecvente ín casele tärärne§ti din Ardeal §i ín zóna Tárnavelor prin excelentá au fost icoanele sfintilor patronimici §i sfintii protectori ai vietii ai avutului lor, - protectorii sánátátii, ai casei, §i gospodáriei, ai vitelor §i recoltei, sfintii aducátori de noroc, bel§ug §i ploaie la vreme:astfel Sf. Hie era chemat sä ocroteascä gränele, sä descarce ploaia binefäcätoare peste ar§ita pámántului, sá fereascá holdele de grindiná §i gospodária de tráznet; Sf. Haralambie era protectorul gospodáriei ímpotriva molimelor. О largá §i generálé räspändire au avut-o Sf. Gheorghe §i loan, ale cáror portrete puteau fi gásite deseori ín grajduri §i §uri ca sá pázeascá sánátatea vitelor §i recolta adunatä. Sf. Militär Gheorghe era recunoscut §i ca patron al regimentelor de grániceri románi din Ardeal §i ocrotitor al osta§ilor. Alti sfinti militari ortodoc§i apar mai rar: Sf. Dumitru, Sf. Teodor-Tiron; Sf. Nicolae este considerat aducátorul de noroc §i protector al zestrei fetelor sárace. Breslele din Transilvania §i-au ales cáte un sfánt drept patron. Astfel Sf. Haralambie era considerat patronul tábácarilor; Sf. Ilié, patronul cojocarilor; Sf.
