Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/2. (2003)
Note
500 FÁBIÁN ISTVÁN Oricum, dezbaterile continua ín jurul perioadei de convertire §i mai ales a circumstantelor evanghelizärii. Peter Heather analizänd mecanismele acestui proces afirma:” data convertirii are о importantä mare ín stabilirea circumstantelor peneträrii frontierei danubiene de cätre goti. La un anumit nivel о datä singulars in convertirea unei populatii nu are prea mult sens. Convertirea este un proces, nu un eveniment §i e nevoie de timp ca rezultatele sä fie vizibile...Pe de altä parte odatä singulars poate avea sens dacä marcheazä о intentie, in special intentia unui grup conducätor de a schimba vechile practici. ín acest caz о datä istoricä certä nu se refers la adeziunea unui grup anume la noua credintä ci mai degrabä marcheazä о hotäräre de a schimba practicile publice”.2 E.A. Thompson i§i bazeazä motivatiile convertirii pe conceptele de adaptare socialä §i asimilare:’’ convertible au avut loc atunci cänd vizigotii au träit in aproprierea romanilor ...de vreme ce optimates goti au devenit prophetari de pämänt, interesele lor sociale se apropriau din ce in ce mai mult de cele ale romanilor... religiozitatea tribalä a decäzut odatä cu dezmembrarea societätii tribale”21 intrebarea care se profileazä: de ce a fost imbräti§atä forma arianä a cre§tinismului de vreme ce arianismul incepea sä fie renegát in Imperiu? Thompson observa cä unii istorici considerau cä exists о legäturä directs intre structura ierarhicä a societätii gotice §i structura tripartit - subordinationistä a divinitätii de tip arian. Acela§i autor abordeazä о explicate mai apropriatä de realitätile sociale: identitatea de grup .’’Catolici fiind ei ar fi pierdut ceva din libertatea lor de organizare. Preotii ar fi primit instructiuni de la о autoritate din afara poporului...arianismul nu era о organizatie centralizatä sau interprovincialä, ea existänd sub forma unor biserici locale §i independente §i, care din punct de vedere al organizärii erau de preterit de un popor care dorea sä-§i mentinä identitatea socialä in cadrul Imperiului’. Wolfram se situeazä pe aceea§i conceptie, consideränd cä problema identitätii de grup -in cadrul acelea§i biserici-se mentine pänä azi, fapt recunoscut §i studiat de antropologia culturalä contemporanä. Astfel George Sanders, realizänd о sehe de studii asupra unor comunitäti de cre§tini concluziona:” la nivel de politics local-religioasä, schisma poate apare in jurul interpretärii unor concepte in cadrul sistemului de referintä principal al conceptualizärii elementelor definitorii §i esentiale ale cre§tinismului... Diferentele sunt simbolice, aceste aspecte selectate pentru definirea limitelor de grup pot sä fie arbitrare la un ^numit nivel dar acceptate de vreme ce servesc la delimitarea a douä grupe.”2 Thomas Burns - ocupändu-se in special de ostrogoti - de asemenea abordeazä problema convertirilor din punctui de vedere al identitätii §i Solidarität^ de grup:”... teológia in general, renegarea arianä a trinitätii in special, nu a avut о influentä hotärätoare asupra gotilor... ei considerau religia ca о parte a unei politici generale... arianismul era religia lor nationals, §i ca 20 Heather, apud Russel, op. с/f., p.136. 21 E.A. Thompson ,The Visigoths in the time of Uifila, Oxford, 1966, p.107 22 Ibidem, p.110. 23 George Saunders, Culture and Christianity: Dialectics of transformation, apud Russel, op. cit., p. 141.
