Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/2. (2003)

Patrimoniu

426

FLORICA-ELISABETA NUTIU

i

Cel mai vechi Arhieraticon cu text integral romänesc pare sä fie - dupä cuno§tintele de pänä acum - cel copiat de Axinte Uricariul la 1705, pentru uzul Mitropoliei Moldovei. 4

ín Ardeal, nu se cunoa§te vreun Arhieraticon romänesc, anterior celui alcätuit de Inochentie Micu-Klein. inainte, ca §i dupä Unirea cu Roma de la 1700, diecezele romäne§ti din Ardeal ( Alba lulia §i apoi a Fägära§ului cu re§edinta la Blaj) erau slab dotate material in comparatie cu lumea de principi §i boieri din Moldo-Vlahia. Departe de eleganta Arhieraticoanelor ilustrate de acolo, Inochentie realizeazä, in conditii precare, unul modest ca aspect. Peste 29 de ani, la 1777, Grigore Maior, spirit practic §i european, i§i va tipäri Arhieraticonul propriu. in instanta proximä, Arhieraticonul tipärit costa mai putin decät unul me§te§ugit artistic, de mänä, episcopul de la Blaj avänd la indemänä propria tipografie. Mai tärziu, acest singur Arhieraticon tipärit din intreaga noasträ culturä veche va fi intrebuintat in toate tinuturile locuite de romäni, concuränd ca räspändire cu о altä carte bläjeanä, Biblia de la 1795.

Manuscrisul Arhieraticon din 1748 a fäcut parte din biblioteca lui Inochentie Micu Klein, fapt atestat de ex-libris-ul autograf de pe verso-ul primei coperte, scris de mäna episcopului, care la acea datä se afla in exil la Roma. Aici, Inochentie Micu avea inchegatä о bibliotecä, care a fost mo§tenitä de nepotul acestuia, loan Klein. Dupä moartea episcopului, la Roma, manuscrisul a fost adus in tarä de nepotul säu, loan .

Manuscrisul a ajuns in posesia Bibliotecii Centrale Universitäre „Lucián Blaga” din Cluj-Napoca, in 1938, prin donatia lui luliu Martian, fondatorul unei adevärate „biblioteci-muzeu”, cuprinzänd cärti, documente, manuscrise, incunabule, periodice §i tablouri.

Aflat astäzi sub cota de bibliotecä ms. 4072, manuscrisul nu are un titlu generic, ci pe acéla de intrare in materie: Ränduiala sfintii ispovedanii pe scurt. Are formatul apropiat de märimea foliantelor de altar (23x17,5 cm.) §i contine 50 de file scrise recto §i verso, plus 20 de file goale §i nenumerotate, la sfär§it. Paginile contin in general 24 de ränduri, exceptändu-se aici acele pagini (fete de file) care au frontispicii §i unde rändurile variazä intre 12 §i 21, cu respectarea distantei dintre ele. Literele initiale sunt realizate in ro§u, negru §i galben. Scrierea lucrärii, in alfabet chirilic, este cea familiarä a lui Inochentie, semiuncialä, caligraficä, de о singurä mänä pänä la capät. О notä de bogätie graficä imprimä doar frontispiciul de la f. 3r, care are §i о importantä §tiintificä aparte. Este un desen pe tot latui paginii, care ar putea reprezenta un chivot, cu suprafata dinspre privitor acoperitä cu motive artistice. La mijlocul suprafetei figureazä un disc rotund, sträjuit la stänga §i la dreapta de douä sfe§nice. Mijlocul discului este ocupat de о cruce cu brate egale, in jurul cäreia este scris numele autorului §i posesorului: IOAN INOCHENTIE MICU KLEIN.

Pentru continuitatea versiunii lui Inochentie in literatura noasträ arhieraticonalä, däm mai jos textul comparativ al rugäciunii cu care se incheie slujba hirotonirii preotului, in cele douä Arhieraticoane cercetate, primul fiind desigur al lui Micu-Klein.

4 Pr. Paul Mihail §i Zamfira Mihail, Arhieraticonul román de la 1705...