Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/2. (2003)
Istorie modernă
282 BEATRICE DOBOZI biserica §i §coala arätau cum se cerea §i erau dotate, ínsemna cä parohienii aveau о situate materialä bunä. Binemteles cä erau §i exceptii: parohii unde erau bani, dar dezinteresul fatä de bisericä §i §coalä era mare ( ex :STngeru). Fondurile bäne§ti §i „in bucate", destinate bisericii §i §colii, sunt dovada cä §i atunci träiau oameni interesati de soarta loca§ului de cult din sat §i de viitorul copiilor lor ( Holtmure§iu, Maeräu etc.). De remarcat sunt cazurile de donatii pe seama bisericii (Mesterhaza, Nadä§a etc.), dacä ne gändim cä nu se putea vorbi de bogätie materialä Tn rändul romänilor, insä de bogätie spirituálé, da. Din päcate, gäsim in aceste protocoale de vizitatiune §i extrema cealaltä : comunitäti atät de särace, incät biserica §i §coalä existau, doar, teoretic ( §aromberg, Palota). Importanta §colii pentru cre§tinii ortodoc§i poate fi constatatä , mai ales, analizänd salariile primite de invätätori. De§i prin lege se stabilea cuantumul minim al acestora la 300 fl./an, numai invätätorul din lbäne§ti primea о sumä apropiatä (250 fl./an). ín celelalte parohii nivelul salarizärii era departe de prevederea legalá, variind de la 20 fl. la 100-160 fl. anual. Aceste sume mici se datorau nu doar dezinteresului, ci §i säräciei cronice din majoritatea satelor, grija zilei de mäine fiind mai apäsätoare decät grija pentru educatia urma§ilor; sintagma „doar nu-l voi face popé ” era un mod de gändire frecvent. Drept urmare, dotarea §colilor, revenitä tot comunitätilor biserice§ti, suferea. Majoritatea aveau minimum (tablä, bänci), unele nici atät. ín unele locuri nu se fäceau nici un fei de pregätiri pentru inceputul anului §colar ( Säcal, Ripa de Jos etc.) §i nici nu exista dascäl ( Cue§diu, Re§to§nea ). §i totu§i nu putem spune cä inspectiile anuale efectuate in parohii nu aveau efect. Pornind de la premisa cä §coala era un obiectiv important al acestor inspectii §i cä lipsa invätätorului se consemna intotdeauna in protocolul incheiat, fäcänd о comparatie, din acest punct de vedere, intre situatiile gäsite in cei doi ani consecutivi, vedem cä, dacä in 1870 nu mai putin de 11 §coli nu aveau dascäl, in 1871, numärul acestora s-а redus la douä ( Re§to§nea §i Palota ), fäcänd abstractie de comunitatea din §aromberg, care in 1871 nu а mai fost vizitatä de reprezentantii protopopiatului, din motive incä necercetate. Un aspect mai putin imbucurätor il constituie starea cimitirelor. Acestea, in majoritatea lor, erau päräsite, färä garduri imprejmuitoare, devenind pä§uni pentru animale. Romänii intotdeauna au avut un cult pentru locurile de veci ale celor dragi. ín satele din jurul Reghinului, cu cre§tini ortodoc§i, descoperim о altä atitudine fatä de memoria celor trecuti in nefiintä. Dupä pärerea noasträ, nu este vorba de indiferentä, cät de neputinta cauzatä de säräcie, intretinerea cimitirelor devenind о povarä in plus, adäugatä atätor altora, rezolvarea acestei Probleme fiind amänat, sine die, pentru vremuri mai prielnice. Imaginea spiritualä §i socialä a acestor comunitäti cre§tine ortodoxé din apropierea Reghinului, reflectatä de protocoalele de vizitatiune din alti ani ai secolului XIX, depistate in acela§i fond arhivistic ( vezi nota 1), va face obiectul unei altéi lucräri viitoare.
