Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/1. (2003)
I. Botanică
VEGETATIA SAXICOLA DIN PARCUL NAT.PORTILE DE FIER 83 CL. SESLERIETEA ALBICANTIS Oberd. 1978 corr. Oberd. 1990 Cu toate cá cele mai reprezentative spécii ale acestei clase lipsesc din teritoriul cercetat, prin speciile caracteristice aliantei Seslerion rigidae (Dianthus petraeus ssp.spiculifolius, Sesleria rigida ssp. rigida, Sesleria rigida ssp.filifolia, Centaurea atropurpurea, Allium flavum, Cephalaria laevigata, Erysimum comatum, Isatis tinctona, Ferula heuffelii), prezenta grupärilor din aceastä clasä Tn Defileul Dunärii rämäne certä. Campanulo crassipedis- Seslerietum filifoliae Domin 1932 Cenozele de Sesleria rigida ssp.filifolia au fost consemnate de AI. Borza sub denumirea de Seslerietum filifoliae Borza (1931) 1936 ca ’’nomen nudum”. Ulterior, aceste cenoze au fost descrise sub aceea§i denumire de B. Zólyomi (1939). ín realitate, cenozele "pure” de Sesleria rigida ssp .filifolia se aflau pe stäncäriile amenajate Tn vederea constructiei vechiului drum de-а lungul Dunärii de cätre St. Széchenyi la sfär§itul secolului al XlX-lea. ín felul acesta, cenozele ’’pure” de Sesleria rigida ssp. filifolia erau Tncä tinere §i se mentineau Tn starea lor initials datoritä dificultätilor de extindere a altor spécii saxicole. ín realitate, cenozele cu Sesleria rigida ssp.filifolia, aflate la Tnältimi mai mari, aveau о alcätuire mult mai complexä, afländu-se Tntr-un stadiu mai avansat de evolutie. Datoritä aceste Tmprejuräri, consideräm cä cenozele ’’pure “ reprezintä numai stadii initiale aflate Tntr-un stadiu de stabilizare §i cä reala asociatie corespunde celei descrise de K. Domin (1932) sub denumirea Sesleria filifolia- Campanula crassipes Ass. ре care о actualizäm sub denumirea de Campanulo crassipedis- Seslerietum filifoliae Domin 1932. Pe längä speciile clasei Asplenietea, care au däinuit din colonizärile primäre ale stäncäriilor, se Tntälnesc §i spécii arbustive care indicä evolutia acestor cenoze spre grupärile din ordinul Orno- Cotinetalia. Repartitia procentualä a bioformelor evidentiazä о participare mare а hemicriptofitelor (63,88%), urmate de microfanerofite (11,11%), terofite anuale (8,33%), terofite bianuale (5,55%), geofite (5,55%) §i nanofanerofite (2,77%). Elementele fitogeografice dominante sunt speciile eurasiatice (21,87%), balcanice (21,87%), mediteraneene (15,62%), urmate de pontice (9,37%), dacice (9,37%). Din totalul speciilor componente ale asociatiei, 59,25% sunt poliploide, 37,03% sunt diploide, iar 3,7% sunt diplo- poliploide. Indicele de diploidie are valoarea 0,625. Dacä analizäm asociatia dupä principalii indici ecologici, observäm cá majoritatea speciilor sunt xero- mezofile (51,51%), xerofile (39,39%), mezofile (9,09%). Fatä de temperatura, cele mai multe spécii sunt micro- mezoterme (48,48%), moderat- termofile (36,36%), termofile (6,06%), microterme (6,06%). ín raport cu reactia solului, predominä speciile slab acid- neutrofile (81,81%), urmate de speciile neutro- bazifile (12,12%).
