Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)

Aurelia Diaconescu: Coloranţii vegetali în gospodăria ţărănească tradiţională la începutul sec. XX. (Reţete inedite)

COLORANTI VEGETALI ÍN GOSPODÄRIA TÄRÄNEASCÄ 79

_________________________i_________________________________________________________________________i______________________________________________

cromaticä initialä. О altä alternantä era cea de ro§u-albastru sau ro§u-negru, caracteristicä pentru tesäturile din cänepä §i in. Pentru toate acestea retetele de vopsit erau numeroase §i variate.2

Ca tehnicä principalä toate boielile se bazau pe obtinere unei „fierturi de plante“ care se „impietrea“ (se fixa) pentru a pástra culoarea §i in care se puteau vopsi fibrele. „impietrierea“ constatä A. Gorovei, atent cercetätor al me§te§ugurilor säte§ti, se face punändu-se in fiertura de plante „o cátime“ de piatrá acrä pisatä märunt ca sä se topeascä.3 Piatra acrä poartä denumiri diferite precum: „lulachiu“, piatrá de bráie, „de fete“, „de albastru“, „piatra albasträ“ sau vinetealä. Din 63 de retete culese de A. Gorovei, 36 erau folosite pentru obtinerea galbenului, de la nuanta numitä „galben lämäios“ sau alämäi pänä la cea inchisä de ruginiu. Aceea§i culegere continea 11 retete de obtinere a culorii negru, 10 pentru ro§u, 4 pentru verde, 1 pentru violet. Statistica prezentatä constituie о dovadä afrecventei culorilor pe tesäturi. Un numär nesfär§it de culori sau alte nuante apar treptat pe piese de länä, de in sau cänepä prin combinarea colorantilor vegetali. Din numeroasele retete care se cuno§teau §i se foloseau se mai gäsesc doar cäteva. Se mai §tie astäzi cä foile de ceapä §i §ofranul dau о culoare gälbuie, cä frunzele de nuc §i cojile de nucä dau un cafeniu frumos, iar frunzele de corn dau culoare ro§ie.

Din plante se obtine la fiert о cantitate micä de solutie, ceea ce impune folosirea pentru о singurä tesäturä mai multe nuante ale aceleia§i culori. De aceea majoritate tesäturilor de dimensiuni mari sunt lucrate din mai multe nuante foarte apropiate intre ele. Aceste nuante au denumiri diferite de la о zonä la alta. Gama cromaticä cuprinde о infinitate de nuante din cele mai variate §i uneori ciudate nuante, obtinute initial din coloranti naturali. Desigur intr-o concurentä fireascä, femeile cäutau sä realizeze prin combinarea acestor coloranti tonuri din cele mai nea§teptate, care realizau pe tesäturi efecte comatice deosebite.

Gama cromaticä s-а schimbat insä in mare mäsurä datoritä aparitiei colorantilor chimici dupä primul räzboi mondial. Ace§tia au fost preferati celor naturali, dar intrebuintarea lor s-а fäcut in functie de traditia zonei respective, de preferintele temperamentale ale locuitorilor. Vechile retete au dispärut treptat, in acela§i timp schimbändu-se conceptia asupra cromaticii de tonuri contastanta. Piesele textile noi diferä de cele vechi printr-o compozitie decorativä deosebitä, prin repertoriul de motive, dar mai ales prin altä cromaticä bazatä pe alte tonuri contrastante. Piesele textile noi diferä de cele vechi printr-o compozitie decorativä deosebitä, prin repertoriul de motive, dar mai ales prin altä cromaticä bazatä pe alte tonuri, pe alte asociatii. Indiferent de traditie localä, ro§u-aprins, albastru §i verdele sunt foarte frecvente in cromatica popularä.4

Culorile constituie metafore subtile care denotä un spirit de observatie ascutit §i un rafinament deosebit in perceperea nuantelor. Socotim a nu fi de prisos prezentarea denumirilor populare pentru culorile cele mai frecvente. О asemenea listä a fost intocmitä de S. Fl. Marian §i reprodusä in lucrarea „Cromatica poporului romän“ a lui T. Pamfile §i M. Lupescu. Prezentarea pe

2 M. Marinescu „Arta popularä romäneascä-Tesäturi decorative", Cluj, 1975, p. 24-28.

3 A. Gorovei „Me§te§ugul vopsitului cu buruieni“, Bucure§ti, 1943, p. 11.

M. Marinescu op. cit.