Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)

Aurelia Diaconescu: Etnografia câmpiei transilvaniei la sfârşitul secolului al XIX-lea în consemnările prof. dr. Ambroziu Cheţianu

32

AURELIA DIACONESCU

Gheorghe intre care consemneazä:-punerea rugului la poartä §i la ferestre, pentru ca strigoii sä nu fűre laptele de la vaci.- „se taie viermii“, adicä se indepärteazä viermii care se fac in ränile animalelor, prin späläturi cu fierturi de boz;- se fac descäntece pentru purecii de pe varzä;- „se leagä“ päsärile, pentru a nu face stricäciuni gräului;

Toate aceste datini §i obiceiuri sunt impresurate cu ceremonii. In general femeile in värstä din sat §tiu sä facä atät farmece pentru dragoste, descäntece pentru boli sau legate de problemele de viatä. §tiinta farmecelor este secretä, pentru cä dacä se spune, „nu se prinde"- rämäne färä efect. Superstitiile sunt mai penetrante in con§tiinta poporului decät invätäturile sänätoase, drept care prof. Chetianu dä urmätorul sfat: „cei care doresc inaintarea poporului sä-l lumineze“.

Dintre obiceiurile de primävarä este mentionat cel al strigärii peste sat cu desfä§urare in sämbäta Pa§telui, pe inserate, cänd feciorii se adunä la bisericää, trag clopotele §i apoi strigä peste sat, dänd in vileag necazurile, defectele, unuia sau altuia. Ex.: cä cineva atunci §i-a pierdut ceva de preti, cutare fatä §i-a stricat vasul cu apä, a cäzut in „tinä“, sau о oarecare femeie nu se „poartä cu lucrul“. Pentru inceputul secolului XX, acest obicei este deseris in termeni asemänätori ca un adevärat „tribunal al satului“ de cätre G. Co§buc, a§a cum se desfä§ura el in tinutul Näsäudului (In vol. „Datini §i muncä“ vol. I. A. Culea, 1914.).

In ziua de Pa§ti dupä pränz, tinerii se adunä din nou la bisericä, trag clopotele, ciocnesc ouä ro§ii §i petrec pänä pe inserat. Datina cu trasul clopotelor de la bisericä „s-а cam §ters“ la data la care sunt fäcute consemnärile. A doua zi de Pa§ti, dupä incheierea slujbei, la bisericä se adunä feciorii §i „pe acéla care a ie§it la plug mai de timpuriu“ il leagä pe cärutul de la plug, il trag mai multi in§i pänä la о baltä §i „zup cu el il aruncä in apä dupä care о iau la fugä. Cel aruncat in apä se reculege, apoi aleargä dupä cei care l-au aruncat. Tocmeala este cä aceia care sunt ajun§i, plätesc plugarului bäutura, iar cei pe care nu i-a prins sunt tratati cu bäuturä de cätre plugar. La Rusalii sätenii se adunä cu mäncare §i bäuturä pe un deal unde i§i petrec pänä seara-obicei denumit „poaica“ sau maialul.

Din descrierile fäcute de prof. A. Chetianu in Cämpia Transilvaniei о primä concluzie care se desprinde este aceea cä toate aspectele culturii materiale §i spirituale descrise au fost cunoscute nemijlocit. Chiar dacä nu au interpretarea §tiintificä, insemnärile pot avea astäzi о deosebitä valoare la peste un secol distantä in timp, pentru a fi citite cu intrarea §i valorificate acum la sfär§itul secolului XX.

Prof. Chetianu face parte din categoria intelectualilor, care aläturi de medici (ce s-au aplecat asupra vietii täräne§ti cu preocupäri exclusiv medicale, dar ne dau о serie de informatii privitoare la viate täranilor) au marcat un moment distinct in strängerea de date etnografice, ce s-а constituit in timp intr-o valoroasä sursä documentarä.

Privite in ansamblu cercetärile etnografice in cea de a doua jumätate a sec. al XlX-lea se constatä cä eie nu s-au realizat dupä cerintele §i exigentele §tiintifice moderne. In istoria cercetärilor etnografice, aceasta este insä epoca in care cuno§tintele teoretice de etnografie §i mai ales (-cum este cazul §i al prof.