Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)
Eugen Mera: Toponimie românească din zona reghinului
212 EUGEN MERA gurghiul este un nume romänesc a fost A.D.Xenopol (Istoria románilor din Dacia Traianä, Editia a IV-a, Ed. $tiintificä §i enciclopedicá, Bucure§ri, 1985, p. 293), care insä nu aduce argumente in sprijinul acestei afirmatii. Teodor Chindea §i Nicolae Late§ (op. cit. p. 6) indicä originea latina a denumirii Gurghiului, ca derivánd din cuvántul „gurgulio“, devenit in limba romänä „gurgui „ Vom mai aräta cä cercetätorii unguri ered cä numele 2Gurghiu“-„Gorgeny“(s.n.) ar avea originea in cuväntul maghiar „gorgetni“-„a rosrogoli“. Afirmatia nu corespunde insä adevärului. Gurghiul i§i trage numele din cuväntul Gorgan , insemnänd „movilä“, care cu probabilitate dä §i gurgui §i gurguleu. Mircea Homorodean (Veche vaträ a Sarmisegetusei in lumina toponimiei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 121), adaugä diminutivele Gorgänel §i Gurgänel. Diminutivul de Gorgänelapare in anul 1778 sub denumirea de La Gorgenyelle. De retinut cäteva aspecte la aceastä ultime denumire: daeä inläturäm sufixul diminutival--e/,cuvánfu/ vafi Gorgeny,identic cu numele maghiar al gurghiului(de fapt denumirea romäneascä; transformarea lui ä in e(deoarece, cum mai arätam, scribii, fiind maghiari §ui necunoscänd cel mult limba popularä romänä au redat denumirile dupä auzi l§i au inlocuit vocala ä cu e yezi: Eugen mera, Conscriptii urbariale mure§ene, din anul 1785-valea Gurghiului, in Marisia, X, Tärgu.Mure§, 1980, p. 153, nota IV ). ín ceea ce prive§te diminutivul Gurgänel sau Viile Gorgänelului se observä transformarea lui о in u. de fapt Mihail sadoveanu (Nicoarä , Potcoavä, povestire istoricä, Bucure§ti, Ed. Tineretului al comitetului central al U:T: M.) folose§te varianta curgan pentru gorgan. latä de ce, intr-un document de la 23 februarie 1248 gäsim ceea mai veche denumire a Gurghiului §i anume:„GL/rgren“=Gorgan. Semnarea in 124, de cätre Bela al lv-lea, regele Ungariei, a unui act privind episcopia Agria din cehoslovacia de azi, ne aratä importanta localitätii Gurghiu. Desigur in localitatea Gurghiu a existat la anul 1248 §i cetatea, care este amintitä abia In anul 1364, cänd voievodul transilvaniei era castelan la Gurghiu(castelanus noster-wayuode transilvani-de Gurgen). ín sprijinul afirmatiei cä denumirea Gurghiului derivä din cel de „gorgan“, vine §i denumirea localitätii Grui§or,sau Gurghiu Mic, de längä Tärgu-Mure§. Amintit documentar anul 1501 ca Kysgewrgen de fapt(Gorganul Mic sau grgänel), aceastä localitate nu are nimic comun cu rostogolirea pietrelor(gorgetni), cum afirmau cercetätorii unguri. Dimpotrivä, gurghiul Mic inseamnä Grui§or, diminutivul de la Grui,care desemneazä tot о movilä, ca §i denumirea de Gorgan. Arätäm cä denumirea de „gorgan“dä cu probabilitatea cea de Gurguleu, insemnänd „virf‘ §i fiind un derivat cu sufixul -uleu de la gurgui ( §i cu schimb de sufix). Existentanumelui topic de Gurguleu in zona Muntilor Orä§tiei, §i tot cea de Gurguleu in Muntii gurghiului, la nord-est de localitatea gurghiu, ne aratä acela§i paralelism ca §i in cazul denumirii Gorgan. La lbäne§ti, pe Tisieu, existä numele topic de „Gorgänutä“(dupä gorgen+sut\xu\-utä) §i 2 denumiri de ín Gorgänutä“, pe Tisieu §i pe Blidireasa (vezi: lleana Gherghel, Monográfia onomasticä a satelor: Blidireasa, Brädetel, Dulcea, Päräu Mare, Ibäne§ti-Pädure, Tireu, Tisieu, Zimt, jud. Mure§-Iucrare de diplomä-1974) §i numele topic de „Grui“ la Isticeu (vezi: Zaharie Ambru§,
