Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Note
378 BÓNIS JOHANNA acestora, caracteristice sigiliilor de breaslä ce poartä ín cämp reprezentärile uneltelor de bazä §i a produsului caracteristic - ín cazul nostru, cutitul de rihtuit §i netezitorul, respectiv о cizmä - oferä un util material pentru cercetärile evolutiei tehnicii de productie, ale uneltelor §i cel al vestimentatiei. Adevärate purtätoare de noi informatii istorice, astfei se ridicä cele trei sigilii la valoarea unor izvoare autentice. О primä analizä al amprentelor celor trei sigilii de breaslä din Tärgu- Mure§, retine atentia prin traditionalismul accentuat al reprezentärilor. Comparand aceste amprente cu matricele sigilare ale breslei cizmarilor din Dej din anul 1613, Baia-Mare din 1619, Sibiu din sec. XVII, Pecica din 1818 §i Salonta din 1822 se remarcä faptul cä insemnele reprezentative ale breslei, materializate prin cele douä unelte de bazä ale meseriei de cizmar, nu s-au schimbat de loc. Deosebiri märunte numai ín ceea ce prive§te modul de redare ale formei uneltelor §i acesta intr-un mod abia perceptibil rezultänd un indelungat traditionalism care se intinde pe aproape trei secole. Uneltele, cu mici deosebiri formale, sunt acelea§i, ceea ce pe längä о traditie iconograficä, indicä §i nivelul tehnic al productiei de breaslä, rämasä, ín maré parte, neschimbatä. Cizmarii tärgumure§eni foloseau, se pare, acelea§i unelte in 1848 pe care le foloseau §i in 1627. Partea centralä a reprezentärii pe toate trei sigilii este dominatä de imaginea produsului caracteristic me§te§ugului: cizma. Spre deosebire de unelte, aceastä reprezentare a suferit mai multe schimbäri. Fiind element de port, produsul me§te§ugului cizmäritului a fost mult mai mult supus capriciilor vremii. ín afarä de aceste simboluri specifice, retine atentia aparitia unor elemente heraldice caracteristice blazoanelor nobiliare. Bratul §i mäna dreaptä, atät de frecvente pe blazoanele nobiliare, apar §i pe sigiliile de breaslä, purtänd in loc de spadä, buzdugan, drapel sau floare, о unealtä folositä in cadrul me§te§ugului.8 Privit din punctui de vedere al importantei documentare pe care-l prezintä, dintre cele trei sigilii descrise, se remarcä prima, cea din 1627. Breasla cizmarilor, respectiv organizatia profesionalä a me§te§ugarilor ocupati in prelucrarea pieii, era printre cea, cu traditiile cele mai vechi din ora§ul Tg. Mure§. Prima atestare documentarä a breslei, respectiv mentionarea starostelui breslei cizmarilor din Tärgu Mure§, dateazä din anul 1487.9 Statutul lor de functionare, intocmit dupä modelul celora din Odorhei, a fost aprobat in anul 1584 de cätre voievodul Sigismund Bäthori §i intärit apoi in repetate ränduri: de cätre Sigismund Rákóczi in anul 1607, §i de cätre Carol al lll-lea in 1716. La data primei mentionäri documentare, la Tärgu-Mure§ me§te§ugarii ocupati in prelucrarea pieii: täbäcarii §i cizmarii, formau incä breaslä comunä, detinänd in comun toate bunurile caracteristice vietii bresla§e. ín anul 1878 Deák Farkas a publicat in Archeológiái Értesítő10 un sigiliu ce poartä data de 1623 §i al cärei inscriptii in limba maghiarä, mentioneazä ca drept proprietär, 8 Pentru analiza istoricä §i stilisticä a sigiliilor de breaslä vezi: Magdalena Bunta, Sigilii de breaslä in colectia Muzeului de Istoríe Cluj, in AMN III. 1966. 9 Privitor la istoria breslei cizmarilor din Tärgu Mure§ vezi: Bónis Johanna, A marosávsárhelyi céhekről, in A Maros megyei magyarság történetéből, p. 72. 10 ArchaeologiaiErtesitő, XII. Budapesta 1878, p. 69.
