Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Istorie
DIN INSEMNÄRILE UNUI CONTEMPORAN 313 con giustizia” s-а transformat íntr-о nedreptate fäcutä Romänilor. ...AI. Lapedatu mai convins ca oricänd írni spune: „Tara nu va scäpa de nenorociri pänä nu va scäpa de Popescu" (Regele Carol al ll-lea). Simt cä acesta este adevärul. ín atätea imprejuräri, numai in tainä cu sotia mea afirmäm cä toate le incurcä Regele Carol al ll-lea §i cä este о nenorocire pentru tarä. Numai Tn tainä cäci tirania §i spionajul ne-au oprimat §i ne-au chinuit 10 ani de Domnie a lui Carol al ll-lea. Doar azi dimineatä mi-а confirmat Goangä cä Tn tara noasträ pot dispärea oameni färä sä li se mai §tie de urmä! Dar oameni ca generálul Ion Antonescu, cari iesä de la о audientä la Rege §i sunt imediat trimi§i la Tnchisoare la Bistrita! Vai de biata noasträ Romänie care a ajuns vremurile cari sä cutremure §i pe cél mai Tngäduitor cronicar!” Päräsind Bucure§tiul, Emil Panaitescu ajunge la Cluj, ora§ care prin decizia arbitrajului era pierdut pentru romäni. Aici gäse§te о manifestare а demnitätii romäne§ti, ре care о define§te17: „...Nu pot sä ajung acasä, Tn str. Octavian Goga din parcul ora§ului prin strada general Averescu, pe la Institut (Institutul de Studii Clasice) cum am fäcut totdeauna. Sträzile §i piata sunt ocupate de manifestanti Romäni. La toate casele Romänii au arborat drapele §i ered cä bine au fäcut. ín fata unei crime, Tndärjirea de a crede in dreptul täu trebuie cu glas tare strigatä. Tinerii au cerut „arme”, §i-au chemat mortii §i martirii Tn ajutor. Trecänd prin piatä vád pe tanárul profesor Grigore Popa, cu о figurä de tribün de la 1848, hotärät la chemäri §i la fapte de Tndräznealä. Astäzi §i Tncä putine zile, vreo säptämänä poate, Romänii sunt Tncä stäpäni Tn Cluj. Ce va fi mäine?” Pentru Emil Panaitescu febra evaeuärii valorilor istorice a constituit prioritatea misiunii acelor zile. índeplinind-o, a päräsit ora§ul Tnainte de venirea näpastei care s-а abätut cu un larg spectru distructiv a acea ce era romänesc. Din multe märturii recurgem Tn finalul acestei comunicäri la Declaratia18 fäcutä de unul din Romänii care au simtit din plin modul cum noua stäpänire a §tiut sä-§i „respecte” angajamentele asumate Tn urma arbitrajului de la Viena. Ne referim la Alexandru Hotiu, avocat, fost angajat al contenciosului tinutului Some§, care, la primele ore dupä venirea trupelor hortiste Tn Cluj, a fost ridicat de acasä suferind maltratäri pe stradä §i Tn Tnchisoare ce au impus internarea Tn spital. Relatänd propria odisee, aduce Tn atentie §i alte fapte. Astfel el mentioneazä19 cä „atacurile seeuilor au Tnceput imediat dupä intrarea armatei ungare Tn Cluj, adicä Tn ziua de 11 septembrie a.c. pe la ora 2 p.m. Aceste atacuri au fost ingrozitoare §i se manifestau Tn spargere de geamuri, bätäi §i Tnjunghieri de copii, mamä §i sot de familie, ba chiar §i in aprinderi, cum a fost cazul Tn douä locuri din suburbia Mänästur. Cazurile de incendiu au fost la un locuitor din str. Sub Deal §i unul din str. Lingurarilor”. Anii au trecut, repetarea unor asemenea episoade nu ne poate permite sä uitäm §i sä neglijäm Tnvätämintele istoriei. Poporul romän caracterizat prin gradul de tolerantä demonstrat Tn numeroase momente ale istoriei este necesar Tnsä a fi permanent con§tient cä mo§tenirea primitä de la Tnainta§i trebuie 17 Ibidem, f. 19. 18 A.N., fond Pre§edentia Consilului de Mini§tri, dosar 121/1940, f. 55-58. 19 Ibidem, f. 56-57.
