Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Istorie
UN EXEMPLAR AL PROCLAMATIEI LUI BÄRNUTIU 221 unul singur: uniunea cu Ungaria. Bärnutiu sesizase lipsa de coeziune, divergenta primelor optiuni programatice, pericolul preluärii initiativei politice romäne§ti de cätre episcopi §i considera necesar luarea unei pozitii ferme in noua conjunctura. Prin Proclamatie, Simion Bärnutiu incearcä sä directioneze mi§carea romäneascä, chiar din faza sa incipientä, pe fäga§ul implinirii dezideratelor nationale, sesizänd pericolul reprezentat de introducerea in programul revolutionarilor maghiari a problemei anexärii Transilvaniei la Ungaria. Nimic nu se schimbase din 1842, acum ca §i atunci negociindu-se existente unui popor pe promisiuni de drepturi. Nou era doar elementul implicärii atentatului impotriva autonomiei Transilvaniei intr-un program revolutionär. Proclamatia í§i va pune amprenta nu numai asupra Programului ci §i asupra intregii strategii románe§ti in revolutie, §i a fost expresia nevoii stringente de clarificare a optiunilor politice, motiv pentru care Bärnutiu se adreseazä tuturor segmentelor sociale, expunänd fiecäruia dintre eie ratiunile pentru care trebuiau sä se implice in evenimentele acestor zile14. In primul ränd Bärnutiu respinge categoric uniunea cu Ungaria: “Afurisit sä fie in veci oricare román va indräzni a face vreo unire, pänä nu va fi proclamatä natia romänä ca natie primitä”15. “Noi romänii - se spune in manifest - pänä atunci nu vrem despre unirea asta cu voi ungurii a vorbi, pänä cänd nu sä va pune natia romänä iar la vrednicia acea politicä de care о ati dezbräcat voi ungurii, cu secuii §i cu sa§ii. Voi ati fäcut asupra natiei noastre cum v-a pläcut, ati pus in aprobatele voastre cum cä romána natie, cei mai veche a Ardealului, e numai suferitä, i-ati scos pänä in ziua de astäzi de la toate deregätoriile celea mai inalte. Toate celea mai grase vi le-ati tinut vouä, de a ajuns vreun román la vreo deregätorie, pe acéla l-ati fäcut sä-§i läse legea sa, sä se lapede de maica sa care l-au näscut, l-au aplecat §i de natia sa care l-au tinut la §coalä cu sudoarea ei pe sama voasträ”16. Dupä acest vehement rechizitoriu fäcut la adresa impilatorilor, Simion Bärnutiu se adreseazä natiunii sale prin cuvintele: “Astäzi este ziua invierii popoarelor celor moarte. Romänilor, ascultati, voi pänä acum ati fost morti politice§te, legile tärii nu cunosc alte natii, vii politice§te numai pe unguri, pe secui §i pe sa§i. Voi dar un miliőn trei suté de mii mai bine de romäni, nu sunteti pe lume ca natie! incä odatä fratilor: Astäzi este ziua invierii dreptului nostru. Vrem dar sä rästurnäm piatra de pe mormänt, sä deslegäm fnfä§uräturile natii noastre celea de zece sute de ani, ca sä iasä din groapä §i sä träiascä Tn veci"17. Adresändu-se preotilor, Bärnutiu le spune: “De sunteti voi adevärati pärinti pe cum vä numesc oamenii, nu vä despärtiti de dreptul natiei, nu vä despärtiti interesül de-al poporului romän. Vä rugäm pe D/umne/zeu sä nu vä mai uniti cu nimenea pänä nu veti vedea fericit pe poporul romän, cu care sunteti de о credintä, fiti darä cu о credintä Tntr-olaltä. Voi numai atunci puteti fi Liviu Maior, op. с/f. p. 55. 15 Biblioteca Academiei Romane (Tn continuare BAR) Bucure?ti, Arhiva Beniamin Densu§ianu, Мара I, Acte 1-25, f. 14-15 (vezi varianta C). 16 Ibidem. 17 Ibidem.
