Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/2. (2000)
Istorie
210 ELENA MUSCA dupä anul 1820, cänd au fost introduse in legislate breslelor tot mai multe restrictii pentru promovarea calfelor in rändul me§terilor. Migratia me§terilor cizmari, croitori §i gubari a fost favorizatä de dezvoltarea unor centre administrative noi, de plasä sau tärguri cum au fost cele de la Crasna, Jibou, Cehul Silvaniei, Nu§faläu, Camär, etc.19. Paralel cu dezvoltarea tehnicii agrare, anumite meserii au fost invätate §i de täranii care dispuneau de mai mult timp §i care doreau sä-§i rotunjeascä veniturile. Au apärut astfei, in mod spontan in cadrul ob§tilor säte§ti, anumite categorii de me§teri. Ace§ti me§te§ugari rurali nu erau insä organizati in bresle. Dacä scopul infiintärii asociatiilor me§te§ugäre§ti/bresle a fost acéla de а-l apára pe producätor §i productia lui, sub toate aspectele: fata de primejdia de a fi subordonati de cätre nobilimea feudalä; sä domine concurenta dintre mesteri: sä tinä in ascultare §i supunere calfele, cu timpul acest sistem de organizare a ajuns sä joace un rol reactionar, fränänd progresul anumitor forte de productie20. Fondul arhivistic al Muzeului Judetean de Istorie §i Artá din Zaläu contine о parte din materialul documentar al breslelor mäcelarilor, täbäcarilor, cizmarilor, gubarilor §i olarilor din Zaläu §i cäteva registre ale negustorilor zäläuani. Potrivit informatiilor furnizate de istoricul Szádeczky L, cojocarii din Zaläu, Crasna §i Boghi§ au obtinut un prim Statut de breaslä incä din anul 151121. Nu se cunoa§te soarta acestui document dar se cunoa§te privilegiul primit de breasla cojocarilor in anul 1589, emis de cätre principele Transilvaniei, reconfirmat in anul 1594 de cätre principele Sigismund Báthory §i in anul 1613 de cätre Gabriel Báthory. Noul Statut, care se aflä actualmente la Budapesta in Arhiva Na^ionalä Ungarä, se referea la cojocarii din Zaläu, ceea ce inseamnä cä existau dintr-o perioadä anterioarä, deoarece acest privilegiu nu face altceva decät sä intäreascä un privilegiu mai vechi, care dateazä din anul 1571, aflat §i el in acest moment tot in arhivele budapestane. In anul 1614 a fost reconfirmat privilegiul breslei cojocarilor prin acest document pästrat la Budapesta, despre existenta cäruia se §tie la arhive, dar care, deocamdatä, nu a fost gäsit. Evidentele arhivei Muzeului National din Budapesta pästreazä consemnarea unui document emis de cätre regele Ungariei in anul 1807, acesta fiind un privilegiu pentru breasla cojocarilor cu cea a blänarilor §i curelarilor, deci pentru о breaslä mixtä. Se pare cä §i acest document s-а pierdut §i nu s-au mai pästrat alte consemnäri referitoare la continutul säu. Apreciem, datä fiind existenta indelungatä a breslei cojocarilor, cä arhiva trebuie sä fi fost bogatä. Fondul acesta arhivistic a avut о soartä vitregä pentru cä s-au pierdut in totalitate documentele §i bunurile pe care le-а avut in patrimoniu breasla cojocarilor din Zaläu. In urbariul de la Giläu este consemnat faptul cä in anul 1609, tärgul Zaläu nu avea incä prea multi meseria§i iar cei care existau nu erau atät de instäriti incät sä poatä produce schimbarea unor aspecte social-economice care fränau atunci dezvoltarea mai puternicä a ora§ului Zaläu. Nu poate fi stabilit cu exactitate numärul meseria§ilor, dar dupä numele persoanelor inscrise in anul 19 Ibidem, p. 312. 20 St. Pascu, op. cit, p. 259-260. 21 L. Szádeczki, Iparfejlődés és a czéhek története Magyarországon, Budapest, 1913, II, p. 402.
