Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/1. (2000)
I. Botanică
AS. PUCCINELLIETUM DISTANTIS SOÓ 1937 LA SAELE (ISTRIA) 163 lunii august 2000, íntro perioadä deosebit de secetoasä, nefiind relevante pentru intregul sezon de vegetatie. Analiza unor probe recoltate din acea§i statiunein perioada iulie 1999, au arätat о umiditate a solului múlt mai ridicatä, de 20,63%. Umiditatea relativa a aerului prezintä vara valori destul de ridicate (81-86 %), datoritä evaporatiei intense din zona complexului lacustru. Intensitatea vänturilor este slabä in general, neinregisträndu-se о circulatie a curentilor de aer atit de puternicä ca in zona litoralä. Acest lucru limiteazä Tntro oarecare mäsurä uscäciunea climaticä a habitatelor ocupate de aceastä asociatie. in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice ale solurilor prelevate din cadrul asociatiei, sunt soluri de tip nisipo-lutos, foarte slab scheletice, cu continut de schelet mai mic de 10%, cu pH puternic alcalin (8,8-9,05). Continutul in säruri solubile, in profilul 0-25 cm este destul de redus (61,29-52,21), indicänd о säräturare slabä а substratului. Desi continutul solului in fosfati (12-5) §i in säruri de potasiu (70-50) este scäzut, valoarea relativ ridicatä a azotatilor (0,147-0,024) Ia suprafata permite dezvoltarea unui covor vegetal dens, bogát in spécii de Leguminoase (Trifolium campestre, T. fragiferum, Lotus corniculatus). Prin caracteristicile sale fizico-chimice, acest tip de sol se incadreazä Ia categoria de solonet. Biomasa ridicatä a asociatiei, cu valori medii de 998,6 g./m2 masä uscatä, influenteazä intro mare mäsurä procesele pedogenetice locale, acest lucru explicänd continutul ridicat al solului in materie organicä in profilul 0-10 cm (3%) §i continutul scäzut in profilul 10-25 cm (0,55%). Continutul ridicat al solului in humus §i azotati conferä acestuia fertilitate, permitänd unui numär destul de maré de spécii de plante sä se dezvolte in conditii optime. Continutul mediu in apä al plantelor din asociatie este de 40,69 %, destul de scäzut dar obi§nuit pentru un tip de vegetatie dom inat de gramineae. in compozitia floristicä a asociatiei, se remarcä numärul maré de spécii facultativ halofile, plantele indicatoare de säräturi puternice (Salicornia europea, Suaeda maritima, Halimione verrucifera , etc.) fiind sporadice §i putin importante cantitativ. Dintre speciile de plante mai bine reprezentate in aceastä asociatie, pe längä dominanta Puccinellia distans, amintim: Artemisia Santonicum, Cynodon dactylon, Trifolium campestre, Aeluropus littoralis, Halimione verrucifera, Plantago maritima, Elymus elongatus, Daucus carota, Limonium meyeri, etc. (tab.1). Puccinellia distans isi incheie perioada de vegetatie la inceputul lunii septembrie, atunci cänd cea mai mare parte a speciilor halofile ajung la maturitate. Spectrul ecologic al asociatiei (fig.1) indica predominarea urmätoarelor categorii ecologice de plante: xero-mezofite (30,61%), micro-mezoterme (44,89%), euriionice (40,81%) §i neutro-bazofile (28,57%), ponderea speciilor bazofile fiind de26,53%. Ponderea mare a xero-mezofitelor, dar §i a mezofitelor, este un indicator al statiunilor uscate in timpul verii §i cu umiditate moderatä in restül anului, ale acestei asociatii. Umiditatea substratului este in exces numai in perioada prevernalä §i vernalä permitänd dezvoltarea in cadrul asociatiei a unor spécii mezo-higrofile (26,53%). Spectrul bioformelor (fig.2) se prezintä astfel: terofite (40,81%), hemicriptofite (40,81%), geofite (14,28%), camefite (2,04%) §i hidato-helofite (2,04%), indicänd numärul mare de spécii anuale care se dezvoltä in jurul unui nucleu de spécii constante, bianuale sau perene. Spectrul elementelor fitogeografice (fig.3) indicä predominarea speciilor de origine eurasiaticä (69,38%), urmate de cosmopolite (10,2%), circumpolare (6,12%), europene (3,57%), pontice (4,08%); elementele floristice balcanice (2,04%) §i atlanticmediteraneene (2,04%) au о pondere scäzutä in cadrul asociatiei.
