Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
402 MELINTE $ERBAN militar „Mihai Viteazul", ambele din Targu-Mure§, cenacluri de limbä latina in spiritul societätii bucure§tene „Amicii culturii clasice“ §i, in corpul revistelor, suplimentele latiné Incitamentum §i Falcones, cu scopul, märturisit, de a de§tepta la elevii claselor superioare dragostea pentru cultura clasicä §i de a-i obi§nui cu studiul acesteia direct in limba latina. S-au publicat, aid, istorioare, informatii diverse, portrete de scriitori, texte clasice, proverbe §i sentinte celebre, inscriptii romane §i traduced din literatura romána; poezii populare, poezii de Eminescu, V. Alecsandri, G.Co§buc, Grigore Alexandrescu, §t.0.losif, Octavian Goga, fragmente din Cäntarea Romäniei de Alecu Russo §i Särmanul Dionis de Mihai Eminescu. Nicolae Sulicä publicä, incepänd cu anul 1925, in Incitamentum, poeziile: Carmen. Metro antique compositum (Odä in metru antic) §i Impares praeter populos (Pe längä plopii färä sot), apoi in Falcones (§oimii), in anii urmätori, poeziile: Somnolentae avicellae (Somnoroase päsärele), Hesperus (fragmente din Luceafärul), Mircea et Baiazedus (fragment din Scrisoarea Ili), Glossa, ludicibus meis (Criticilor mei), un fragment din Scrisoarea I, Venetia §i Series malorum longae (Dintre sute de catarge), semnate cu pseudonimul N.S.Statie ori anagrama N.S. Acilius. Merite incontestabile a avut Nicolae Sulicä §i in indrumarea unor elevi din clasele superioare in a face traduced din poezia eminescianä sau a altor poeti romäni: Valeriu D.Sulicä, fiúi profesorului, „discipulus classis Vili in Ucee militari Foromarisiensi“, care publicä Litterae... (fragment din Scrisoarea III), Et si... (§i dacä) §i Kamadeva; Eugenius Apostolus Dobriceanu, „discipulus classis V“, Pennis concheis... (Cu penelul ca sideful); Constantinus Antonius, Nox media pulsatur (Se bate miezul noptii); §tefan Cämpeanu, Mare versus in fenestra (ín fereastra despre mare) ori Johannes Dumitrache, care publicä Venator (Vänätorul) de Vasile Alecsandri. Lipsind о oarecare traditie §i insuficient experimental, primii traducätori in latine§te ai lui Eminescu nu se pot desprinde de textui originalului, nu pot crea in spiritui operei, urmärind fidei fondul de idei §i gäsirea unor echivalente latiné care sä exprime cát mai bine acest fond. Cu toate acestea, ei ne oferä „exemple de expresie poeticä plinä de impetuozitate“, cum este fragmentul din poezia Mircea et Baiazedus, remarcat de D.Murára§u33, sau versiunea din Somnolentae avicellae, transpunere intr-o „armonie gratioasä, cu asemänäri surprinzätoare cu originalul“: „Non suspirant nisi fontes, Atro nemore tacente; 33Ibidem.