Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 333 Decretul XIX prevedea categoriile de muncitori care pot beneficia de pensii de boalä, de invaliditate, de bätränete, de urma§i §i ajutoarele pe care le primeau muncitorii ín caz de boalä §i invaliditate. In vederea asigurärii acestora de cätre stat §i patroni se prevedea continuarea plätirii cotizatiei de cätre inscri§i la casele cercuale pentru asiguräri sociale, iar fondurile destinate acestui scop special urmau a fi administrate separat. Decretul prevede cä pretul la asigurare de boalä nu poate trece peste suma de 14400 coroane salar anual, adicä plata de 48 coroane pe zi, iar la asigurärile pentru accident peste suma de 4800 coroane salar anual platä pe zi, adicä 16 coroane platä pe zi, se fixau cotizatii membrilor caselor cercuale dupä categoria de salarizare, de asemenea dobänzile pe care le puteau primi anual in urma depunerii cotizatiei zilnice36. Aceste hotäräri veneau in sprijinul celor oropsiti, incercau sä atenueze conditiile de viatä §i trai ale celor multi; ele vor fi puse in aplicare in Romania Mare abia dupä zece ani. In urma luptei maselor populare Consiliul Dirigent a dat Decretul XII despre reglementarea timpului de muncä in industrie §i comert, din 21 mai §i publicat in Gazeta oficialä nr. 51 din 25 mai 1919, care prevedea introducerea zilei de muncä de 8 ore in majoritatea intreprinderilor de stat §i particulare, se stabileau §i intreprinderile §i stabilimentele in care se putea face exceptie de la Decretul XII. $i anume: muncile agricole §i silvice, lucrärile de restabilire sau intretinere a stabilimentelor, atelierelor sau constructiilor din orice ramurä industrial sau din comunicatii, lucrärile in legäturä cu apärarea tärii, cu starea de asediu §i de räzboi, munca personalä a patronului, intreprinderile care se bazau pe munca sezonierä §i depindeau de aceasta37. Ziua de muncä nu putea trece de 8 ore in timp de 24 de ore, iar durata muncii pe säptämänä nu putea sä depä§eascä 48 de ore; ín intelegere cu patronii, muncitorii aveau dreptul de a se invoi a repartiza cele 48 de ore, färä sä depä§eascä insä 10 ore pe zi. Se putea face exceptie de la aceste prevederi numai in cazurile exceptional preväzute in decret: din motivul aglomeratiei extraordinäre de lucru, la cererea patronului, cu autorizarea autoritätii industriale de intäia instantä, nu mai mult decät pentru 30 de zile pe an, din motive de interes ob§tesc pentru maximul de incä 50 de zile pe an, la cererea patronului §i propunerea autoritätii indicate la punctui precedent, ín urma acordului liber prin contracte colective intre muncitori §i patroni, pentru cel mult 6 luni pe an. In aceste cazuri se poate märi durata zilei de muncä cu 2 ore 36 Ibidem. 37 Decret nr.XII despre reglementarea timpului de muncä Tn industrie §i comert, Tn Gazeta oficialä, nr.31, 25 mai 1919, p.1-2.
