Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
I. Arheologie
70 MIHAI BLÄJAN, EUGEN STOICOVICI 12 argint cät mai pufin dar aparent sä mai pästreze Tncä toate caracteristicile metalului nobil.11 Din datele noastre metalografice rezultä cä s-a reu$it sä se Tmpace aceastä contradicfie. Pentru respectarea acestei reguli se oferedu douä cäi: realizarea unei compozifii omogene, lipsitä de miez, a aliajului argintcupru Tn moneda emisä ?i aplicarea unui straf de numai 0,1 - 0,3 mm grosime de aliaj argint-cupru peste un miez de bronz. Aliajul de bronz avea la randul säu un continut mai mic sau mai mare de staniu. Apar astfei Tn metalurgia anticä douä varietäti de bronzuri: a) bronzul rosu care confine aproximativ 5% staniu si b) bronzul galben cu un continut de staniu de circa 16%. Judecänd dupä grosimea micä (0,1 - 0,3 mm) a stratului acoperitor, format dintr-un aliaj de argint $i cupru, ne mirä faptul cä acesta s-a pästrat perfect sau aproape intact timp de douä milenii de la confectionarea monedei. Cea de-a doua cale este de fapt aceea a unui fals consimtit prin forta Tmprejurärilor, datorat penuriei de staniu, gäsit mult mai rar Tn naturä decät cuprul, cel de-al doilea partener metalic al bronzului. Ca material acoperitor al miezului de bronz s-a dovedit foarte potrivit §i eficient amalgamul de argint (HgAg). Tntr-adevär, prin simpla frecare a suprafetei unei pläci de bronz cu cest amalgam de argint si о usoarä Tncälzire ulterioarä la 400° C se asigura atät fixarea argintului Ia suprafata miezului de bronz (galben sau rosu) cät §i recuperarea mercurului din amalgam §1 deci folosirea lui pentru amalgdmarea altor pläci de bronz, destinate emiteriiTn continuare a monedelor de "argint". Mercurul destinat amalgamärii se gäsea la Tndemänä atät Tn Idria, Tn nordul Italiei, cät si Tn Peninsula Ibericä, la Almádén, precum si Tn alte numeroase iviri din Imperiul Roman. Acestea se prezintä sub formä de picäturi metalice incluse Tn porii rocilor, ca sulfurä de mercur (HgS) sau cinabru, mineral de culoare rosie cunoscut din timpurile strävechi ca argint viu sau mercur usor de transformat Tn metal lichid prin präjire cu cärbune si distilare. Din compararea datelor privind compozifia monedelor din bronz constatäm cä acestea ocupä procentajul cel mai ridicat (79,4%), bronzurile utilizändu-se pentru obtinerea miezului sau a monedei Tntregi. La realizarea monedelor se aplicau procedee tehnologice diferite. Tn primul ränd, prin aplicarea unui procent variabil de staniu Tn amestec se obtineau bronzuri de culoare rosie sau galben-aurie, ori se producea un amestec din bronz galben $i de bronz rosu, cu predominarea uneia sau a celeilalte variante. Tn raport de métáiul folosit Tn procesul tehnologic de emitere a monedelor se disting patru variante: monede din bronz rosu, monede din bronz galben-auriu, monede dintr-un amestec realizat Tntre nDictionar de istorie veche a Romäniei. Bucure$ti. 1976. p.230, s.v. denar.
