Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
II. Istorie
238 lOAN EUGEN MAN 26 оса. 4 iugäre, de la notarul Széles Mihai, pe care se realizeazä biserica si mänästirea. Dupä cele mai multe izvoare lucrärile debuteazäTn anul 1740 Tnsä, din alte surse, se pare cd ele au fost Tncepute Tn anul 173588. Tn tot cazul, о inscriptie montatd sub fereastra maré a navei, pe peretele exterior, consemneazä anulTnceperilor lucrdrilor: 1725, deci cu un deceniu mai devreme. „AEDES HAEC SACRA PATRIBUS PRIORIBUS ORD. FF. MIN. S. FRANCISCI CONV. CONSTRUCTA EST. ANNO Dni 1725 POSTOREMO ANNO Dni 1973 RENOVATA” Faptul surprinde Tntrucät documentele confirmd stabilirea lor Tn oras doarTn anui 1726. Este posibil ca Ia acea datä sä se fi achizitionat doar terenul. Prin dimensiunile ei biserica era menitä sä fie cel mai reprezentatív edificiu religiös din oras,Tnsä i-a fost dat sä fie realizatä doarTn parte. S-a construit altarul si nava, Tntr-o singurä travee care, raportatä Ia Tntreg, trebuia sä cuprindä, cel pulin, douä travee, cat si un masiv turnclopotnitä, cum de alfél se Tntälneste la mai toate bisericile minorite din Transilvania. Se pare cä lucrärile au fost sistate de comandantul garnizoanei austriece din oras, motivat de faptul cä, prin dimensiunile ei, Tn caz de räzboi, biserica ar fi fost un reper usor de bombardat. Si Tn aceastä situafie lucrärile se desfäsoarä anevoios. Tn anul 1761 datoritä lipsei de cärämizi lucrärile sunt sistate. Ca urmare, la 5 aprilie 1761, ajutorul rezident (Minoritarum Rezidentiae Praesidens) Bocskor Joannes (János) solicitä contelui Teleki László sprijin pentru objinerea, din partea orasului, a unui Tmprumut de 50 000 cärämizi pentru continuarea lucrärilor.89 Nu cunoastem räspunsul, dar se pare cä cererea a fost satisfäcutä, Tmtrucät Tn luna august 1761 minoritii continuä lucrärile la bisericä si mänästire, astfei cä Tn anul 1762 aceasta este construitä, inclusiv acoperitä.90 Tn tot cazul, biserica cät si mänästirea sunt terminate Tn anul 1767, momentul fiind imortalizat printr-o Tnscriptie din piaträ, de pe peretele din dreapta al altarului: „1767 OMCR”. Ulterior, Tn anul 1892, vechea intrare cu turn din 88 Fodor I, KE, 1936. nr. 17-18, p.31. OQ „hogy azon ötven ezer téglát kölcsön adgya által nékem, usque ad mensem Augusti, hogy az itten levő templomunk építése ne maradgyon félbe"; Kelemen Lajos, Erdélyi épitéstörténeti adatok a XVIII. százév közepéről (Date privind istoricul arhitecturii din Transilvania la mijlocul secolului al XVIII - lea), Tn Művészettörténeti tanulmányok, II. (Studii de istoria artelor, II). Bucuresti. 1982, p. 247 - 248. 98 ibidem, p. 247.
