Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
I. Arheologie
146 DUMITRU PROTASE. ANDREI ZRÍNYI 72 piaträ. Desi nu existä argumente peremptorii, noi apreciem totusi cä santul II nu poate fi atribuit castrului de pämänt, ci celui de piaträ, pentru cä, Tn interiorul lui nu au apärut urme de mortar sau moloz, cum ar fi fost firesc, dacä el exista la construirea zidurilor de incintä. panful I s-a identificat si precizat pe toate cele trei laturi unde el a existat si a functionat efectiv (la vest, sud si nord). Pe latura de vest el avea adäncimea de 2,50 m, deschiderea la gurä de 9 m, cu panta exterioarä mai scurtä si mai abruptä, iar cea interioarä exagerat de lungä. Forma santului se apropie Tntrucätva de fossa punica. Escarpa interioarä foarte lungä a rezultat si din reamenajarea santului anterior, potrivit cu necesitätile constructive si de amplasare tehnicä ale noului castru. Santul are formä de V, cu fundul usor rotunjit. Santul II s-a prins dar Tn S. XVI din colful de sud-vest al castrului, iar existenta lui este atestatä si pe latura de nord, Tn S. XXI. Din cauza unor impedimente Tn teren (pänzä de apä freaticä, drum, copaci etc.) celelalte sectiuni nu s-au putut prelungi si peste al doilea sant de apärare, motiv pentru care a trebuit sä ne multumim doar cu datele obtinute Tn cele douä sectiuni men|ionate. Oricum, santul II este Tn mod cert dovedit pe latura de vest si de nord, el nelipsind foarte probabil nici pe cea de sud, unde S. Ill nu a putut fi prelungitä mai mult spre exterior, din cauza unor anexe gospodäre$ti. Despre dimensiunile $i forma lui date precise am obtinut numai din S. XVI: lärgimea 8 m, adäncimea 2 m, fundul apropiat de forma unui arc de cerc, escarpele cu lungime aproape egalä si uniforme, ca Tnclinare90. Rigola de la margimea interioarä a agger-ului nu a fost identificatä Tn nici un loc, iar despre via sagularis avem doar unele indicii. Astfel, ea a fost numai atinsä Tn sect.V, la marginea dinspre agger, si s-a constatat ceva mai bine Tn sect-XVIll, unde s-au Tntälnit resturi, foarte räväsite, din pavajul de prundis si pietre de räu. Cät priveste interiorul castrului, acesta a rämas Tn general necercetat, din cauza nivelärilor, deranjamentelor, räscolirilor si constructiilor din cursui timpului. Mai multe date avem din retentura, unde s-au identificat о fäntänä, unele urme de baräci sau grajduri de lemn, si din latus praetorii sinistrum, unde s-au dezvelit ziduri ce apartineau unei construet» importante, care putea fi un valetudinarium. Din praetentura sinistra, Tn sectiunile trasate pentru stabilirea elementelor sistemului defensiv al castrului, am obtinut unele indicii despre existenta unor construct» de Qf) vu Referitor la tipurile de fossa ta castrele de trupe auxiliare (fossa punica, fossa fastigafd) $i diferitele forme ale fundului santurilor de apärare ca si despre sistemul de amenajare a valului cu palisadä la castrele de pämänt din Britannia vezi Michael J.Jones. Roman Forf - Defences fo A.D. 117. Tn BAR. 21. 1975. p. 106-115. Pentru Germania: H.Schönberger, Th Limesforschungen, II, 1962, p. 77; D.Baatz. Limesforsch.. XII. 1973. p. 14-20.
