Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
PROLEGOMENE LA О NOUÁ STIINTÄ INTERDISCIPLINARÄ : ETNOTOPONIMIA ROMÄNÄ VALERIU NIJU Dezvoltarea poporului román de-а lungul secolelor, in spatiul etnogenezei, se poate studia sistematic §i aprofundat dacä se ia in considerare specificul civilizatiei si culturii sale, precum si raporturile pe care le-au diversificat autohtonii in cadrul configuratiei etnogeografice. In manuscrisul „B—85“, redactat aproximativ dupä 1855, К. Marx menti oneazä: „Costumul täranului de la Dunäre e acela$i ca pe timpul lui Traian. Cind, dupä о a§teptare de trei secole, refugia^ii s-au coborit din nou din mun^i in cimpia päräsitä de barbari, ei au reluat munca in comun si au fäcut din cimpia intreagä о proprietate comunä (ager publicus). La munte, indelungata obisnuintä de locuire si de exploatare individualä a pämintului a creat proprietatea privatä ereditarä. In consecin^ä, clasa proprietarilor mosneni se dezvoltä spre deosebire de proprietarii colectivi (in devälmäsie). Mai tirziu, prin transformari arbitrare sau consimtite, au apärut mosneni si la cimpie“1. Rezultä din aceastä sesizare cä poporul román s-а diferentiat social, si dupä modul cum a convietuit in mediul ambiant natural, ceea ce inseamnä cä prin cunoasterea denumirilor de locuri putem descoperi aspecte inedite sau mai putin cunoscute din procesul dezvoltärii sale. In studiul „Cheie pentru in^elegerea continuitätii noastre in Dacia, prin limbä §i toponimie” (1944), lingvistul George Giuglea care a fäcut parte din primul grup al cercetätorilor existenti la „Muzeul limbii románé“ (Cluj), intemeiat de Sextii Puscariu, a precizat cä .. in afarä de partea pur lingvisticä a problemei, toponimia mai cere si alte sacrificii cercetätorului. Un nume topic fiind inainte de toate un fenomen geografic si antropogeografic, el face legatura intre om si pámint. A- cest principiu este neapärat sä mergem la fa^a locului §i sä ounoa§tem realitatea, dacä n-avem alte informari bűne din publicatiile existente“2 Dar, pe lingä о confruntare a toponimelor cu spatiul acestora, este necesar sä se interpreteze §i particularitä^ile de limbä ale populatiilor lo-1. K. Marx, Insemnäri despre romäni (Manuscrise inedite), Bucuresti, 1964, p 132. 2. George Giuglea, Cuvinte románesti fi romanice, Bucuresti, 1983. p. 309. 30 — Marisla — XV—xxil