Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
CÍNTECE BILINGVE VIRGIL MEDAN Convietuirea romänilor cu maghiarii in Transilvania are о vechime secularä.1 Ea dateazä chiar din primele secole ale celui de-al doilea mileniu al erei noastre, deci de la pätrunderea ungurilor pe aceste meleaguri2 unde locuiau, din strävechi timpuri, valahii descendendi ai traco-dacilor, populatie care, a$a cum se stie din toate tratatele de istorie, apartinea sferei de dominadie si influenda a Marii Romanii се-si avea capitala la Constantinopol3 4. Noii stäpinidi in Ardeal au supus populadia autohtonä la numeroase persecudii nationale si religioase incercind sä о deznationalizeze, sä о asimileze. Tentativa a reu$it numai partial. In pofida numeroaselor nedreptädi si vexatiuni la care au fost supusi, romanii au gäsit pundi de legäturä spre inimile populatiei maghiare si ea obiditä, umilitä si exploatatä de cätre boieri si grófi aproape in egalä mäsurä cu valahii bä?tinasi.5 6 Puntea cea mai sigurä §i mai trainicä a fost, färä indoialä, cultura popularä traditionalä, cultura pläsmuitä de oamenii acestor locuri din cele mai indepärtate timpuri ; cintecul si jocul ; obiceiurile si toate indeletnicirile practice care i-au unit ne oameni in procesul muncii infrädite, stropind deopotrivä cu sudoare ogorul pe care il culti vau cu härnicie, dar §i cu singe cind se ridicau impreunä impotriva impilatorilor comuni.0 Desigur, fiecare aspect al convietuirii romäno-maghiare presupune analize detaliate, nuentate, dar concluzia principalä care se desprinde este cä poporul — däranii romäni si maghiari, — au träit in cea mai armonioasä frätie, cä — exeeptind regretabilele momente cind i-au invräjbit „domnii“ cu rea-credindä §i cu de-а sila — oamenii acestia s-au respectat, «-au stimat, s-au inteles si s-au iubit. Orice íncercare de a prezenta altfei lucrurile este falsä. Convietuirile romänilor 1. Stefan Pascu.Voievodatul Transilvaniei, vol., I, Cluj, 1972, p. 95. Idem, Ce este Transilvania?, Cluj-Napoca, 1983. 2. Anonimus, Gesta Hungarorum. Ed. G. Popa-Lisseanu : Izvoarcle istoriei romänilor. Bucure$ti, 1934. 3. ibidem. . 4. G. Milton Lehrer: Ardealul — pämint romänesc, Bucure$ti, 1944. 5. Stefan Pascu, Bobilna, Bucuresti, 1963, p. 75. 6. Ibidem; a se vedea sensul coalitiei cunoscute sub denumirea ,,Unio trium nationum“.
