Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
382 MARIUS COMSA, RADU ARDEVAN 6 ralä a Stolnicului asupra Antichitätii insä?i. Acest aspect a fost mai putin abordat de istoriografia noastrá41, de§i conceptia lui C. Cantacuzino asupra lumii vechi constituie un criteriu peremptoriu pentru laturd umanistá a scrisului sau. Trecutul ii apärea istoricului avind un caracter evolutiv, dinamic, a§a cum s-au stráduit sá-l priveascá si inaintasii sái, Grigore Ureche sj Miron Costin, pentru cä „nimic sub soare iaste stätätoriu, ci toate cite sint in curgere $i in mutari sint“ (p. 53—54)42. Nici nu se putea concepe о altä perspectivä asupra istoriei ia о personalitate care a ilustrat in tinerete conceptui de homo viator si ajunsese familiarizat cu spectacolul labilitätii umane si cu succesiunea neintreruptä a imperiilor. Urmindu-1 pe Polibiu sau preluind ideea de la umanistii italieni4*, Stolnicul aprecia cä „toate lucrurile, cite sint in lume au si aceste trei stepene, despre ce se fac, adecäte lucrerea, starea §i pogorirea, au cum zic altii adaogerea, starea $i plecarea. .(p. 63). Gindirea lui incearcä si о compartimentare a timpului istoric in etape distincte. Criteriul este cel folosit in secolul XVII, succesiunea imperiilor care au stäpinit pe rind lumea (p. 57) ; aparent — о teorie ciclicä. Nicäieri Constantin Cantacuzino nu transeazä net о demarcate intre Antichitate, Evul Mediu $i epoca sa. Si totusi, se pare cä deosebirea existä. De la romani incoace nu mai este pomenit nici un asemenea imperiu mondial. Istoricul vede clar noul curs al istoriei europene, dezbinarea crestinilor, atacurile päginilor. Fa^ä de vremurile impärätiei románé, cea „foardreaptä si milostivä“, este, evident, о altä epocä (p. 56—62). Mai greu de sesizat, deta$area lumii moderne de Evul Mediu se face ?i ea simtitá. О putem bänui dintr-un pasaj al „Predosloveniei“ in care autorul vorbeste despre eforturile mari pe care le depunea ca prím istoric al •neamului romänesc §i condamnä delásarea si incultura inaintasilor44. Apói, intr-o scrisoare, el foloseste termenul „modern“ pentru ceea ce apartine epocii sale45. Ideea acestei deosebiri intre trei mari perioade ale istoriei este cunoscutá Rena?terii,dar abia spre sfirsitul secolului al XVII-lea va primi forma sistematicä, in opera lui Cellarius46 *. 41. A. D. Xenopol, lstoria románilor din Dacia Traianä, Bucure$ti, 1929, editia tia a III-a, vol. VIII, p. 230—236 ; N Iorga, op. cit., p. 377— 388 ; N. Cartojan, lstoria literaturii románé vechi, Bucuresti, 1945, vol. III, p. 268—271 ; C. C. Giurescu, lstoria románilor, Bucuresti, 1946, vol. III, 2, p. 820—822; lstoria Romániei, Bucuresti, 1964, vol. III, p. 291—292. 42. Paginile mentionate sint cele ale volumului Cronicari munteni, Cf. supra, nota 38. 43. R. St. Cíobanu, op. cit., p. 202—203. 44. Cronicari munteni, p 4—6: 45. R Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Rumania, Bucarest, 1916, p.38. 46. Der Crosse Brockhaus, editia XV, vol. Ill, F U. Brockhaus/ Leipzig, 1929, p. 695.
