Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

I. Arheologie

24

SERGIU HAIMOVICI, VALERIA MAN

4

cadrau, in general, in variatia dimensionalä a tipului „primigenius“. Ele erau folosite in scopuri utilitare (productia de lapte, muncä) §i abia in mod secundar ca furnizoare de carne (nematurii reprezintä abia 20% din indivizii sacrificati). Meritä de semnalat faptul cä este aproape sigur cä locuitorii culturii Turdas cunosteau de-acum practica casträrii masculilor de taurine.

Porcinele au cam aceea$i frecven^ä ca si ovicaprinele. Ambele aceste douä grupe — cornutele mici incä mai mult decit porcinele — —prezintä о talie specifica micä ín comparatie cu taurinele (un bou are ín greutate cam cit trei porci si cít cinci-sasé oi) si de aceea ponderea lor realä, da furnizoare de carne, este íncá mai joasä decit о aratä frecventa.

Porcul prezintä ín a§ezarea de la Zau resturi foarte fragmentare asa cum gásim de fapt, aproape íntotdeauna ín matériáiul paleofaunistic, pentru aceastá specie, ce are in septel, prin execelentä, functia de animal ce oferä carne si gräsime. Putinele mäsurätori ce s-au putut executa, par a aräta existenta unor indivizi, parcä ín medie ceva mai masivi decit tipul „palustris“, porc de talie micä, caracteristic, in general, neoliticului. Mai men(ionäm cä doar dói indivizi din cei §apte prezumati nu sínt íncá adulti — dar nu existä purcei de lapte — iar dintre ceilalti cinci, unul are chiar peste patru ani. Acest fapt, de neín^eles la, prima .vedere pentru porcine, se explicá usor luind in consideratie cä sintern evident in fata unui tip primitiv, cu cre$tere inceatä, ce atingea greutatea optimä, cind merita sä fie sacrificat, abia dupä ajungerea la maturitate.

Ovicaprinele sint reprezentate atit prin Ovis cit si prin Capra, probabil cam in aceea§i mäsurä. In privinta caracteristicilor morfologice ale ovinelor, nu putem da nici о precizare, dar de la caprine avem trei coarne fragmentare (douä de la femele, unul de la mascul), care apartin tipului „prisca“. Cu privire la talia cornutelor mici, putem spune cä, pentru ambele genuri ea era, cu cea mai mare probabilitate, de márime medie. Sacrificarea ovicaprinelor se fäcea in etape diverse : am gásit doi indivizi tincri, dar si un altul la care denti(ia aratä о virstä cam de patru ani, pe lingä alti doi, unde eroziunea dintilor este abia inceputä (deci ceva peste doi ani).

Cíinele are in matériáiul de la Zau douä resturi (un fragment mic de maxilor inferior si о por(iune de radius cu epifiza superdoará). Pro-