Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
44 ISTVÁN FERENCZI 12 oe, dupä cit se pare, se repetá pe teritaniul Daciei (luat in sensul larg al cuvintului), iucru care nu este deloc impos.ibil. ln toponimia anticä (ca ?i, de altfel, in cea actualä) sínt numeroase ?i frecvente dublete topcmimice hidronimice. Dinire acestea putem cita, de exemplu, cazul Sucidava din Scythia Minor §i Sucidava din ulterioara parte de provincie Dacia Inferior27. Sä urmärim posibilitätile. Cä riul Arge? purtase acest nume in formä masculina, a presupus deja C. Männert In a sa operä de geografie istoricä, publicata incä in anul 1312, ln contextui notei marginale probabile a Geografului Ravenat (IV, 5): item fluvius, Maris, iar renumitul istoric austriac C. Patsch il urmeazä in acest sens pe Männert28. K._____Miller, care a publicat itinerariile románé, a observat29 — pe bunä dreptate — cä pe malui drept al Dunärii de Jos (adicä al fluviului Istru!) __ • ■J Exemple gráitoare, vfzind dublete de toponime antice se mal pot spori. V. Pärvan (Getica, p. 225) — intre altele — serie urmätoarele: „ ... Fapt e cä numele riului ’Apaßiuv [.. .] din Pannonia (Ptol. II, 11, 3 ?i II, 14, 1) trebuie fatal рш in legatura cu numele Jiului la acela?i autor, raß<i>v, in Dlacia (III, 8, 2), pe baza analogiilor de prosthezá ca in Sarnus [= Some?] in Dacia ?i Asamus in Moesia, Amutria I — Motru?] aläturi de Мштрге?, 'AXarra aläturi de Лenrol in compusul de Дат0ЛЕ7гто1 Abrittus alaturi de Bpirtoopa (Cf. ?i ’Aiips“?jV7) aläturi de Вретоа), Ыа chiiar in nume de persoane, ca ’Ap.T|3oy.os aläturi de My]8o/oí (cf. materialul lui Tomaschek, II, 8, s.v. [... ] Iar nurnele riului Marus in limba germanä March (= Morava de nord), aminte?te numele riului Mápi? (varia lectio: Mäpts, devenit Га Strabon Mápicoí). La rindul säu, päräsind cu tótul vechea pärere despre identitatea Argedavei cu Arciüava bánáteaná, C. Daicoviciu aderä in mod categoric la ultima sugestie a lui V. Pärvan despre situarea. aceluj centru getic undeva pe cursul riului Arge?. C. Daicoviciu incearcä sä faeä insä un pás mai departe, preconizind limitarea spa(iului, in care urmeazä a se cáuta Argedava la cursui superior al riului, pe versantul sudic al Carpali 1 or Meridionali, in (inutui in care in prima jumátate a evului mediu s.au dozvoltat primele re?edinte ale Tárii Románe?ti. Situatä in acea zonä muntoasä, in oarecare „simetrie“ cu Sarmizegelusa Regia de pe versantul de nordvest al MiinRlor Surianului, Argedava ar fi servit de re?edin(ä conducätorilor ge(i incä de pe vremea lui Dromichaites, localitatea Helis, pomenitä de Diodoros Siculos in legäturä cu aceasta ?i incä nfeidentificatä, reprezentind doar un centru secundar de ?es. (Cf. Noi contributa la problema statuiui dac, ín SC/V, VI, 1— 2, 1955, p. 52, nota í; idem, Insemnäri despre dad (XV). Dacii fi para de sub conducerea lui Dromichaites, in Steaua, VIII, 1957, nr. 12, p. 95--Ö8) Ca sá terminám, in sfír?it. aceastá trecere in revistá a luárii de pozipe fa{á de problema cu priciná, mai pomenim si faptul cä R. Vulpe considera „foarte justä atitudinea pe care a acloptat-o C. Daicoviciu fa(ä de solutia intreväzutä de V. Pärvan cu privire la localizai-ea Argedavei pe riul Arge? din Muntenia“. (Vezi: Argedava, ín OmD, p. 558—559). Fiind vorba de hidronimul Máris, foarte pe scurt trebuie sä menfionäm ?i problema toponimului Maramurcf. D. Onciul (Teória lui Roesler, in Convorbiri Literare, XIX, 1895, p. 185) — dupä pärerea lui N. Drágán — il derivä gre?it din Mtare-Mares (Marisius maior). Conform pärerii ultimului autor „accst nume nu este románesc nici ca infá(i?are fonologicá, nici ca compozipe (cf. op. cit., p. 389) [... ] Din partea-mi ered cä Maramureful are ín partea sa intiia pe Mara-^Maris, numele posesoarei. dupä care s-а numit apa ?i Cimpia Mara“ (ibidem, p. 390). 29 C. Mannerth, Geographie der Griechen und Römer, partoa a VH-a, Leipzig, 1812 p. 114; C. Patsch, Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa, V/2, p. 72. 25 Op. cit., p. 596—597.
