Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)

IV. Note – patrimoniu

3

CLASICI GRECI $1 LATINI IN COLECTIA „TELEKIANA'

445

— Eustathius Constantinopolitanus, Commentarii in Homerus, 1560, 3 vol.

— Scriptores Historiae Romanae, 1533, adnotat de Erasm, edi(ie rarä.

Alte tiipografii importante care au funcfionat la Basel ín acél secol

au fost Hervagius (18 volume), Henricus Petrus (11 volume), Oporinus (6 volume).

Órajele Frankfurt, Leipzig, Nürenberg, Mainz au fost, de asemenea, centre tipografice.

Nouézeci de volume provin din órajele franceze Paris, Lyon, Bordeaux, dintre care 37 din renumita tipografie a familiei Estájenne, sau Stephanus. Activitatea editorialé a acestei dinastii de tipografii a durat un secol $i jumätate in atelierele de la Paris §i Geneva. Dintre volumele avlnd ca emblemé celebml pom de méslin sub care un batrín indicä deviza „Noli altum sap ere, sed time“ mentionéin:

— Plutarchos, Opera Orrmia, 1572 (13 volume);

— Dionysos Alexandrino et Pomponius Mela, Situs Orbis Descriptio, 1577;

— Oratorum Veterum Graecorum in rarum editione quid ab Henrico Stephano praestitum sit, 1575;

— Fragmenta Poetarum Vetereum Latinorum, 1564;

— Epigrammata Graeca Selecta, 1570, adnotat de editor;

— Poesis Philosophica, 1573;

— Lyricorum Carmina, 1560;

— Stephanus Hernicus, Thesaurus Graeciae Lingvae, 1572,4 volume §i supliment.

Deosebit de pretioase edifii bibliofilé sínt „aldinele“ (16 volume), atit pentru fidelitatea textului, cit $i pentru execufia artisticä, purtind emblema ancorei cu delfinül $i deviza „Festina lente“. Timp de aproape un secol, íntre 1494—1590 tipografii din aceastä familie s-au consacrat editärii mo§tenirii clasice. Astfel de tipärituri venefiene sínt:

— Aesopi et Gabriae, Fabulae graecae et latinae, 1505;

— Plutarchus, Vitae lllustrum Virorum Graecae, 1519;

— Asconius Pedianus, Expositio in Orationes V. Ciceronis, 1522;

— Aétius, Librorum Medicinalium, 1534, edi (i e princeps;

— Eustratius, Commentariis in Libros Posterior Analyticorum Aristotelis, 1534;

— Horatius, Opera, 1566;

— Rhetores Graeci Veteres, 1508, 2 volume;

— Medici Antiqui Omnes, 1547;

— Geographi Veteres, 1518.

Cärtile din secolul al XVI-lea oferä о bogatä varietate ín privinta legäturii. Unele sint legate ín foile de pergament ale codexurilor medievale, pe care se mai pot descifra textele manuscrise, altele ín pergament lucios. Majoritatea lor sínt legate in piele de diferite culori cu Ornamente gravate, sau aurite, pe cotor $i pe coperfi. Teleki Sámuel a dórit ca pe cít posibil, ín biblioteca sa sé fie cér(i írumos legate. Gele cu coper(i de-