Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
7 HIDRONIMUL MARIS = HIDRONIMUL MURE?? 39 Ne muldumám sá ne oprim pentru moment la cazul a?ezárii de mare importanda de la Pecica (jud. Arad) — färä indoialä — cea mai bine säpatä ?i publicatä, a?ezatá mai aproape de confluenda Mure?ului cu Tisa sau — dupä cum susdin majoritatea cercetätorilor (care interpreteazä in felul cunoscut chestiunea Máris-ului lui Herodot) cu „continuarea“ acestuia spre sud, fäeind un cot in unghi drept. Cu ocazia studierii minudioase a a?ezärii intärite de la Pecica s-а consta tat cä: „ ... Este dificil a stabili in cronologie absoluta data pinä la care (ine nivelul veohi [dacic], adicä limita lui superioarä $i mai ales a determina cauzele care au dús la distrugerea a?ezárii dacice printr-un violent incendiu. ín cronologia relativá se poate spune cá nivelul dacic IIdureazápínálasfir?itul Laténului mijlociu (Latene C ín cronologia lui P. Reinecke; acoentuarea noasträ) [...] La sfír?itul secolului al II-lea i.e.n. [deci cu mai bine de un veac in urma expedidiei lui M. Vinicius!] nu cunoa?tem un eveniment ástoric de оагесаге propordii саге sá fi avut loc ín aceastá parte a Daciei ?i in urma cáruia a?ezarea sá fi fost incendiatá. Nu este exclus sá fie vorba despre unul din acélé „nesfir?ite räzboaie“ despre care ne vorbe?te Strabon [Geographia, VIÍ, 3, 11, C. 303] ce se purtau intre diferitele uniuni de triburi daco-getice [... ] cárora le va puné cápát marele rege Burebista in prima jumátate a secolului I i.e.n. Nu poate fi insä exclusä si о altá posibilitate in conformitate cu care sá fie vorba de un violent incendiu ca urmare a unei calamitádi, färä sá fie о áncendiere cauzatá de inamici íntr-un rázboi. Cert rámine cá a?ezarea a fost imediat refácutá, dovadá fiind faptul cá nu se constata nici un strat despárditor intre cele douá nivele dacice de locuire. . .“18. Sá redinem bine cá incendiul mendionat a avutloc — judecind pe baza datelor arheologice — nu in vremea lui Octavianus Augustus cind s-а realizat campania militará a lui M. Vinicius pe Márisos „care se varsá in Dunáre (mai corect ín Istru!) ?i pe care ,,i?i fáceau römanii aprovizionárile pentru räzboi“. Or, dacá generálul roman ?i-ar fi ales conul de dejecdie („delta de uscat“), iar apói calea Márisos-ului transilvánean pentru inaintarea corpului sáu expedidionar care „ii infringe pe atacatorái [daci] §i-i urmäreste pe Mure? ín sus, piná ín inima Daciei“, ar fi de neinchipuit sá fi lásat in spatele lui, inaintind pe 0 distan(á de cél pu(in 150 km spre est in valea Mure?ului, presáratá de a?ezárile fortificate amintáte, ni?te íntárituri a?a de bine apárate de cátre naturá §i prin dibácia dacilor cum este a?ezarea intáritá de la Pecica. Procedind astfel, M. Vinicius risca reu?ita intregii sale operadiuni militare; pentru corpul lui expedidionar ar fi ínsemnat о adeváratá sinucidere in masá! — De problema aprovizionárii pe acest drum presupus, anevoios etc. nici nu mai este cazul sá discutám. Iar dacá afirmadia lui Strabon о luám ín sensul strict al cuvintului, el serié despre „dara gedilor“ ?i nu cea a dacilor citá vreme ei deosebeau färä nici un echivoc gedii de daci. Repe- 13 13 I.H. Cri?an, ibidem, p. 164, 166.
