Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
III. Etnografie
5 SISTEME DE PASTOKIT 415 filologi, geografi, sociologi etc., incercind sä demonstreze ori cä poporul román ar fi fost un popor nomad, confundind transhumanta cu nomadismul, ori cä fenomenul transhuman tei ar fi specific poporului román fiind un popor de cióbani. De aceea trebuie sä urmärim acest fenomen in evolutia sa istoricä. Ovid Densu§ianu in lucrarea „Pástoritul la popoarele romanice“ afirmä cä pästorii romäni au migrat $i spre apus pinä in Franta, demonstrind aceasta prin asemänäri lingvistice la termenii pastorali, sustinind cä transhumanta ar f.i contribuit la mtärirea latinitätii.15. In articolul „Pástoritul la poporul romän“ etnograful Paul Cancel combate teória potrivit cäreia romänii ar fi fost pästori nomazi16. Este un lucru constatat cä popoarele romanice au practicat transhumanta in anumite perioade istorice. In acest sens Em. de Mártoné afirmä in lucrarea „Vieafa pästoreascä in Carpatii romäni“ cä: „ .. . migrati unite pästoresti sunt un fenomen cu totul meiiteranian pe care-1 intimpinám in Franfa de miazäzi, Spania, Italia, Asia Micä ?i in toatä Peninsula Balcanicä. Románia care se aflä la hotarul inriuririlor mediteraneene este cea din urmä tarä mergind cätre N—E unde avem migratiuni pästoresti“. Tot el afirmä in continuare cä: „Acest nomadism märginit la о mutare regulatä intre acelea^i locuri de väratic ?i iernatic este ?i in Franta in Alpi, in Pirinei, §i Ceveni unde se cheamä transhumance“17. Se referä de fapt la pástoritul local pendulator cu dublä pendulare. Consideram cä se impune о concluzie $i anume aceea cä, in zonд Muntilor Cälimani pástoritul a fost dintotdeauna sedentär' fiind о ramurä complementarä a agricultural $i s-а dezvoltat in cadrul comunijtätilor säte$ti. Acest aspect este caracteristic in general pästoritului romänesc. In perioada migratiunii popoarelor pástoritul transhumant nu era practicat de poporul romän. Transhumanta apare mai tirziu ca un fenomen trecätor, atestatä fiind din secolul al XV-lea. Ea nu reprezintä ecoul unor epoci indepärtate cind la popoarele migratoare predomina viata pastoralä, ci о fazä avansatä determinatä de anumite conditii istorice specifice. Astfel, dacä initial pástoritul la romäni era practicat pentru produsele lactate §i pentru carne, folosite in alimentatie, pentru lina $i blänurile oilor, folosite la confectionarea straielor ?i a textilelor de interior, de cätre posesorii de oi, mai tirziu, odatä cu dezvoltarea ora.selor, cererea de materie primä pentru industria textilä $i pentru alimentatie create. Aparitia instalatiilor tehnice de prelucrare a linei — pivele §i viltorile determina aparitia unor postavuri de mai bunä calitate cerute de oräsenimea instäritä ?i plätite foarte bine. In felul acesta ciobanii devin furnizori de materie primä pentru manufacturile orä?ene^ti transilvänene. Aceasta explicä de ce transhumanta s-а practicat de cätre täranii din sudul Transilvaniei unde existau douä centre me$te.?ugäresti puternice, Bra$ovul ?i 15 Ovid Densu?ianu, Din istoria migrafiunilor pästoresti la popoarele romanice, Bucuresti, 1907; 16 Paul Cancel, Pástoritul la popoarele romanice, Convorbiri Literare, XL, nr. 9, 1913. 17 Ern. de Mártoné, Vieafa pästoreascä in Carpafii Romäni, Convorbiri Literare, XLVI, or. 2, 1919.
